Bănci și Asigurări

Isărescu: Reducerea CAS ar lăsa fără finanţare investiţiile publice începute

Isărescu: Reducerea CAS ar lăsa fără finanţare investiţiile publice începute

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: Soluţiile par simple, cum ar fi contribuţiile sociale trebuie scăzute, impozitele trebuie scăzute. Dar, la a doua rundă de judecăţi, constaţi că sunt lucruri care pot să eşueze după primele şase luni, pentru că nu poţi finanţa investiţiile.

Autor: Claudia Medrega

05.10.2011, 00:09 1220

Mugur Isărescu susţine că reducerea contribuţiilor sociale sau a impozitelor pentru a susţine creşterea economică - cerută neîntrerupt de mediul de business şi de unii analişti ca soluţie de desprindere decisivă din recesiune - ar putea eşua după şase luni şi ar limita capacitatea statului de a finanţa proiectele de investiţii începute, a căror prioritizare este esenţială.

"Soluţiile par simple, cum ar fi contribuţi­ile sociale trebuie scăzute, impozitele trebuie scăzute. Dar, la a doua rundă de judecăţi, constaţi că sunt lucruri care pot să eşueze după primele şase luni, pentru că nu poţi finanţa investiţiile. Reducerea CAS ar împinge creşterea investiţiilor în sectorul privat, dar ar însemna o resursă în minus pentru investiţiile publice", a declarat Isărescu la România Financial Forum 2011, organizat de Mediafax în parteneriat cu BNR.

Speranţele de relansare a economiei anul viitor au pălit brusc din cauza înrăutăţirii situaţiei din zona euro. Prognoza de creştere economică pentru anul viitor va fi modificată, în condiţiile în care nu se mai poate miza pe aceeaşi creştere a exporturilor, ceea ce va conduce la o serie de consecinţe în construcţia bugetară, a amintit Isărescu.

Guvernatorul BNR a explicat că orice investiţie neterminată este o resursă imobilizată. Or, o ţară se dezvoltă sau îşi creşte nivelul de trai pe măsură ce-şi mobilizează resursele, nu când le imobilizează. "Ce poate să fie mai grav pentru România decât să declanşeze o gamă de stimuli fiscali pe care să nu o poată sprijini? Şi în şase luni să constate că nu are finanţare".

Prioritizarea investiţiilor este esenţială, însă problema este "dacă putem să o facem", a spus Isărescu amintind de celebrele 40.000 de proiecte nefinalizate contabilizate neoficial.

Reducerea nivelului CAS a fost una dintre măsurile incluse în strategia fiscal-bugetară lansată în primăvară, relaxarea fiscală fiind de natură să contribuie şi la reducerea evaziunii fiscale pe piaţa muncii. Însă Guvernul a decis în cele din urmă să amâne reducerea contribuţiilor sociale pentru angajatori până la "momentul optim", deoarece nu îşi permite să adope o asemenea măsură în situaţia economică actuală. Autorităţile române au agreat cu FMI să ia în considerare reducerea impozitării forţei de muncă dacă economia îşi va reveni şi va crea suficient "spaţiu fiscal".

Cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au fost, din păcate, în ultimii ani instrumentul prin care s-au ajustat cheltuielile bugetare pentru atingerea ţintelor de deficit. Cheltuielile de capital au fost pe o tendinţă descendentă în ultimii doi ani şi jumătate, comparativ cu vârful atins în 2008, de 26,7 mld. lei, iar scăderile au continuat şi în primele cinci luni din acest an în ciuda îmbunătăţirii vizibile a încasărilor bugetare. După o uşoară revenire în iunie şi iulie, în august cheltuielile de capital au revenit pe minus faţă de nivelul de anul trecut.

Prezent la dezbaterea de la BNR, analistul economic Florin Câţu a amintit că într-o perioadă de criză trebuie stimulată cererea inter­nă, obiectiv care poate fi atins prin promovarea unor anumite politici monetare şi fiscale.

În plan fiscal, stimularea consumului se poate face prin creşterea cheltuielilor sau scăderea taxelor, inclusiv pe forţa de muncă. "Pentru a stimula creşterea economică pe termen scurt pot să fie reduse impozitul pe profit, impozitul pe venit. CAS. Însă, ca să ai creştere economică pe termen lung ai nevoie de investiţii. Singurul mod prin care faci capitalul să circule este reducerea fiscalităţii", crede Câţu.

Isărescu vede încă viabilă soluţia propusă de John Keynes - cunoscut pentru susţinerea intervenţiilor statului prin măsuri fiscale şi monetare - dar numai în condiţiile în care statul are câmp de manevră, nu s-a supraîndatorat şi poate să-şi finanţeze cheltuielile.

"Keynes nu spunea niciodată oricând şi oricum. Guvernele trebuia să-şi păstreze în perioadele bune o rezervă, pentru a putea interveni când sunt probleme. Problema actuală este exact su­praîn­da­torarea statelor înainte de declan­şarea crizei, ce a pus guvernele actuale în situaţia de a nu se mai putea îndatora suplimentar, deci nu pot aplica soluţia lui Keynes".

În opinia lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, criza actuală este cel mai bun moment pentru România pentru a continua şi în politica fiscală reforma începută în anii '70 prin care politica monetară a fost mutată de sub controlul politicienilor.

Ce poate face politica monetară

În ceea ce priveşte politica monetară, Câţu consideră că "nu prea are ce să facă în România". "Putem vorbi de o reducere a dobânzii până la zero, chiar să se injecteze lichiditate în sistem, dar chiar o cercetare a BNR despre transmiterea politicii monetare în sistem arată că aceasta este foarte înceată. Transferul se face numai până la sistemul financiar bancar, nu şi până la consumator. Politica monetara poate doar să ţină inflaţia redusă."

În contextul crizei financiare şi economice mondiale guvernele din întreaga lume şi băncile centrale au luat măsuri excepţionale. Guvernele au iniţiat o serie de măsuri pentru susţinerea sistemelor bancare, acolo unde a fost nevoie, sau pentru stimularea cererii prin creşterea investiţiilor guvernamentale, reduceri de taxe sau acordarea de subvenţii. La rândul lor, băncile centrale au relaxat rapid şi semnificativ politica monetară reducând dobânzile -cheie, extinzând gama de garanţii eligibile şi a maturităţii ofertei de lichiditate.

Stimulul fiscal a căpătat o importanţă mai mare, marja de manevră a politicii monetare diminuându-se.

În urma măsurilor implementate creşterea economică a revenit în teritoriu pozitiv, însă revenirea este lentă. Şi, ca urmare a fondurilor injectate pentru a ajuta economiile să iasă din recesiune, la nivel european şi chiar mondial a devenit îngrijorătoare creşterea alertă a datoriilor publice.

Cu cât datoria publică este mai mare, cu atât este perceput un risc mai mare şi ratele de împrumut pe pieţele externe sunt mai mari.

În opinia guvernatorului BNR, principală preocupare pentru anul viitor este dacă societatea şi clasa politică vor reuşi să iasă din tiparul precedentelor cicluri electorale, cu promisiuni mai mult sau mai puţin desprinse de realitate.