Guvernatorul BNR Mugur Isărescu susţine acum că adoptarea monedei euro în 2019 a devenit o ţintă nefezabilă după ce clasa politică şi-a asumat acest angajament în primăvara anului 2014, iar oficialii băncii centrale nu au contestat atunci acest obiectiv pe care în prezent îl consideră „ambiţios“. Astfel, Isărescu constată că a trecut vremea, iar România nu a reuşit să realizeze o foaie de parcurs clară.
Analiştii spun că vina pentru o posibilă amânare a adoptării euro este „a celor care şi-au propus această ţintă“.
În primăvara anului 2014, ministrul bugetului de atunci Liviu Voinea, care în prezent ocupă funcţia de viceguvernator al BNR, a anunţat că România îşi asumă anul 2019 ca termen de adoptare a euro.
„Ţinta 2019 nu mai este fezabilă pentru că nu numai că a trecut vremea, dar ar fi trebuit ca de la 1 ianuarie 2016, cel mai târziu în iunie 2016 România să intre în ERM II, anticamera zonei euro. Chiar şi în situaţia intrării în anticameră în iunie 2016 printr-un efort cu totul şi cu totul deosebit, să batem la uşă şi eventual să ne şi primească, este improbabil dacă nu imposibil“, a afirmat ieri guvernatorul BNR la briefingul de presă de după şedinţa de politică monetară.
Şi viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu făcea aceleaşi afirmaţii în urmă cu două săptămâni caracterizând termenul intrării în clubul monedei unice cu acelaşi termen: nefezabil. Recent, Olteanu a declarat că România va atinge un nivel „decent“ de convergenţă reală cu ţările din zona euro în 2022-2023.
Astfel, intrarea României în clubul monedei unice pare să se amâne din nou după ce în ultimii ani România a avut mai multe ţinte ratate şi chiar o perioadă fără ţintă.
Preşedintele Klaus Iohannis a dat, în luna mai a acestui an, startul consultărilor pentru stabilirea unui consens politic naţional şi adoptarea unei strategii naţionale pentru integrarea în zona euro.
Calendarul pentru adoptarea euro la momentul intrării României în UE, în 2007, stabilea că România ar urma să adere la clubul monedei unice în 2015, însă după declanşarea crizei din 2008 ţinta a fost amânată.
Analiştii spun însă că printre motivele pentru care adoptarea euro ar putea fi amânată din nou se numără criza, convergenţa reală, termenul prea optimist asumat iniţial de guvern.
„Criza, convergenţa reala, întârzierea reformelor structurale, termenul prea optimist, irelevanta criteriilor nominale post crizei datoriilor in Europa sunt doar câţiva factori în favoarea amânării. Nici noi şi nici Europa nu suntem pregătiţi pentru acest pas. Convergenţa reală, simetria transmisiei şocurilor vor cântări în decizie în viitor“, consideră Ciprian Dascălu, economistul şef al ING.
Matei Păun, managing partner al BAC Investment, susţine că vina pentru o posibilă amânare a adoptării euro este „a celor care şi-au propus această ţintă“.
„Dacă îţi propui o ţintă şi nu o atingi, persoanele de vină sunt cele care şi-au propus-o. Nu sunt convins că BNR îşi doreşte adoptarea euro în momentul de faţă. De fapt, nu sunt convins că nici în 2014 s-a dorit cu adevărat acest lucru. Dacă s-ar fi dorit, s-ar fi acţionat altfel. Nu s-a dorit, dar nu s-a considerat politically correct“í.
Păun a explicat ca economia românească nu este încă pregătită pentru aşa ceva şi vor mai trece ani buni până când acest pas va fi făcut. „Toată clasa politica şi instituţională a României este de vină dacă 2019 ar fi amânată“
Dascălu estimează, conform proiecţiilor ING, că anul 2025 şi cam în jurul acestei date o posibilă adoptare. Iar acest lucru „cu condiţia ca şi zona euro să facă progrese în direcţia unei optimal currency area.“
Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumătate din media Uniunii Europene şi sub nivelul la care au ajuns alte ţări cu PIB-ul pe locuitor când au adoptat euro, respectiv peste 60% din media UE. „Găsesc neserioasă abordarea intrării în zona euro a unei economii necompetitive, dincolo de evidenţa faptului că o asemenea evoluţie nu ar fi acceptată de zona euro. Ea ar fi contrară interesului public, nevoia convergenţei reale este stringentă, urmărirea atingerii unui nivel de convergenţă reală, alături de păstrarea indicatorilor de convergenţă nominală rămân obiective de politici ale următorilor ani, obiective nespectaculoase, dar esenţiale şi care nu pot fi înlocuite prin altele mai rapide, nu există substitut pentru creşterea de productivitate“, a mai spus Olteanu.
Toate cele 12 ţări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin Tratatul de la Maastricht - care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică - să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil.
Şapte dintre aceste state, respectiv Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Estonia, Cipru şi Malta au trecut deja la euro. Cel mai recent stat care a adoptat moneda europeană a fost Lituania, de la 1 ianuarie 2015.
Pentru a adopta euro, o ţară trebuie să respecte criteriile nominale de la Maastricht , pe care România le îndeplineşte în prezent. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să aibă un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată la sub 60% din PIB, iar inflaţia să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante ţări din zona euro.
