• Leu / EUR4.9472
  • Leu / GBP5.8347
  • Leu / USD4.7020
Bănci și Asigurări

Leonardo Badea (BNR): Evaluarea eficienţei politicilor publice: între nevoia unor indicatori complementari PIB şi actualitatea principiului „vălului ignoranţei” dezvoltat de Rawls

Opinie

Leonardo Badea (BNR): Evaluarea eficienţei politicilor publice: între nevoia unor indicatori complementari PIB şi actualitatea principiului „vălului ignoranţei” dezvoltat de Rawls

Autor: Leonardo Badea

20.12.2021, 09:03 197

 

 

Considerând natura şi implicaţiile complexe ale temei, mai recent, unii economişti au susţinut luarea în considerare a unui întreg „tablou de bord” de indicatori pentru ghidarea politicilor guvernamentale, mai degrabă decât să încerce să se combine fiecare măsură de interes într-un singur indice. Un factor catalizator în această direcţie a fost raportul Comitetului privind măsurarea performanţei economice şi progesului social, condus de un alt laureat la premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz, din care au mai făcut parte Amartya Sen, Jean-Paul Fitoussi şi numeroşi alţi economişti de prestigiu.

Publicat în septembrie 2009, raportul a dat un nou impuls mişcării internaţionale a cadrelor universitare, societăţii civile şi a guvernelor de a construi şi utiliza indicatori care reflectă o concepţie mai largă a bunăstării. Acesta a fost de acord cu necesitatea, menţionată mai sus, de a distinge activitatea economică actuală de durabilitate.

De asemenea, a concluzionat: „Deoarece nicio singură măsură nu poate rezuma ceva la fel de complex precum bunăstarea membrilor societăţii, sistemul nostru de măsurare trebuie să cuprindă o serie de măsuri diferite.” Raportul a susţinut că orice indicator unic , inclusiv PIB-ul, neglijează alegerile şi compromisurile importante implicate în orice decizie de politică.

Raportul s-a dovedit foarte influent şi a determinat o serie de organizaţii internaţionale şi oficii naţionale de statistică să dezvolte abordări mai cuprinzătoare ale măsurării economiei şi a bunăstării. Un exemplu important este Better Life Index al OCDE care se bazează pe opt indici ai calităţii vieţii şi trei indici ai condiţiilor ce descriu situaţia curentă, dar şi patru dimensiuni ce privesc resursele pentru menţinerea sau îmbunătăţirea acesteia în viitor (incluzând astfel şi problematica necesităţii conservării mediului). O abordare similară are şi Eurostat, paleta de indicatori privind bunăstarea socială fiind mult mai largă şi mai detaliată.

Better Life Index este un set de indicatori sociali care măsoară cum este viaţa în esenţă pentru indivizi, în dimensiuni care nu se reflectă în datele privind PIB-ul unei ţări.

Tabloul de indici reprezintă o contribuţie, deşi, uitându-ne la indicatorii sociali pe care îi încorporează putem admite că încă omite unele aspecte importante, cum ar fi de exemplu tratamentul egal al minorităţilor de orice fel, dificultatea de a lua în considerare diferenţele culturale, precum şi dificultatea de a defini în mod unanim acceptat conceptul de „satisfacţie a vieţii”. Forgeard et al. (2011) fac o detaliată trecere în revistă a abordărilor privind măsurarea bunăstării şi concluzionează în sensul susţinerii utilizării unui tablou cu o paletă mai largă de indicatori.

Un aspect al bunăstării sociale devenit din ce în ce mai proeminent în această dezbatere despre modul în care măsurăm progresul economic este distribuţia venitului. Astfel, discuţiile convenţionale din mass-media şi politică tind să se concentreze mai puţin pe creşterea totală a PIB-ului, de la apariţia cărţii Capitalul în secolul XXI. Anterior însă, distribuţia veniturilor a fost rareori luată în considerare. Cartea, împreună cu baza de date online asociată cu distribuţia veniturilor şi a bogăţiei în multe ţări, oferă o bază pentru investigarea modului în care au fost împărţite beneficiile creşterii economice. Ea demonstrează că, în multe ţări, a existat o creştere mare a inegalităţii veniturilor din jurul anilor 1980 şi, în unele cazuri, chiar de mai devreme, de la nivelurile anilor 1920.

World Inequality Database prezintă diferenţele dintre totalul veniturilor cumulate de către persoanele aflate între primii 10% şi cel cumulat de persoanele aflate în a doua jumătate a distribuţiei. Datele disponibile aici arată că în România diferenţa dintre veniturile cumulate de fiecare dintre cele două categorii de persoane a crescut într-adevăr semnificativ între 1980 şi 2019. Această evoluţie este prezentată mai jos la câteva momente cheie de-a lungul acestei perioade:

1990: top 10%=25,68% vs. inferior 50%=27,09%

2000: top 10%=37,57% vs. inferior 50%=19,18%

2007: top 10%=45,04% vs. inferior 50%=14,17%

2019: top 10%=41,46% vs. inferior 50%=15,14%

Se observă că imediat după 1990 şi până în 2007 inegalitatea veniturilor a crescut dramatic. Între 2007 şi 2019 situaţia s-a ameliorat, dar nu semnificativ. Dacă facem o paralelă cu evoluţia din aceeaşi perioadă aferentă ţărilor dezvoltate observăm totuşi că lucrurile nu stau cu mult diferit. Totodată, se remarcă şi faptul că diferenţele dintre ţările bogate şi cele sărace au scăzut pe parcursul întregii perioade. În majoritatea ţărilor pe care le-am analizat, inegalitatea veniturilor a crescut în perioada 1990-2019, cu diferenţa că în economiile de piaţă dezvoltate inegalitatea era în 1990 deja mai mare în comparaţie cu România, iar ulterior a crescut într-un ritm mult mai lent. Pentru România, tendinţa de creştere a inegalităţii veniturilor a fost mai rapidă imediat după căderea regimului comunist şi până la declanşarea crizei financiare globale (2007).

Gândirea multor economişti despre efectul inegalităţii asupra bunăstării sociale se bazează în parte pe teza lui John Rawls cu privire la „vălul ignoranţei”. Aceasta a fost una dintre teoriile principale dezvoltate de renumitul filozof american în cartea sa „O teorie a justiţiei” (1971). El s-a întrebat ce distribuţie ar crede cineva că este corectă dacă nu ar putea anticipa în ce categorie socială ar urma să se încadreze ulterior pe parcursul (dacă hazardul şi propriile alegeri îi vor conduce către un viitor prosper financiar sau din contră vor eşua în sărăcie). Acest lucru l-a determinat să susţină că politicile publice ar trebui să urmărească maximizarea veniturilor celor mai sărace (defavorizate) persoane – principiul „maximin”.

Rawls recunoaşte că inegalităţile sunt naturale şi sunt necesare în societate, dar consideră că unele inegalităţi sunt drepte, iar altele nu. Potrivit scrierilor sale, inegalităţile justificate sunt cele care rezultă din munca şi eforturile proprii ale indivizilor. Din această perspectivă, Rawls are o abordare diferită comparativ cu unii adepţi ai curentului libertarian (de exemplu Robert Nozick, 1974) care argumentează că nu există inegalităţi nedrepte: eşti acolo unde eşti în viaţă din cauza deciziilor pe care le iei şi depinde doar de tine să te schimbi şi să atingi un statut mai bun.

Rawls însă susţine că fie şi doar simpla întâmplare de a te fi născut într-un loc aleatoriu cu condiţii şi resurse aleatorii stă la baza inegalităţii nedrepte în societate, iar o societate justă ar trebui să construiască mecanisme de a corecta acest lucru, în mod obiectiv şi nediscriminatoriu. Potrivit lui, factorii decizionali ar trebui să facă alegeri din ipostaza celui mai puţin avantajat membru al societăţii, încercând astfel să asigure cel mai bun rezultat pentru persoanele cele mai dezavantajate.

Pentru o serie de economişti, acest lucru este considerat a fi prioritar şi mai constructiv decât abordările ce vizează penalizarea celor bogaţi, mai ales în contextul în care câştigurile generate de capacitatea antreprenorială, inteligenţa investiţională, dobândirea prin efort de educare şi formare a unor abilităţi speciale, sau pur şi simplu doar munca asiduă şi onestă, sunt văzute ca un stimulent vital pentru creşterea economică.

Cred că aceasta este una dintre cele mai constructive şi utile perspective pe care le putem avea inclusiv în dezbaterea actuală privind politicile de reducere a inegalităţii veniturilor centrate pe rate mai mari ale impozitului pe veniturile mari (sau pe averile mari). Indiferent de soluţia adoptată, pentru mine este evident că trebuie să luăm în considerare bunăstarea socială atunci când analizăm evoluţiile economiei, deoarece astăzi, ca şi altădată, inegalitatea îşi menţine tendinţa de creştere. În lumea modernă sunt tot mai evidente efectele inegalităţii de şanse dintre indivizi în competiţia vieţii.

Tot din această perspectivă, este de necontestat utilitatea PIB ca indicator pentru multe scopuri legate de evaluarea dinamicii economiei clasice. În acelaşi timp însă, transformările structurale prin care trece aceasta în ultimii ani, accelerate semnificativ de criza pandemică, precum şi nevoia de a reflecta mai mult elemente privind bunăstarea socială în construcţia şi evaluarea eficienţei politicilor guvernamentale ne obligă să urmărim un întreg tablou de indicatori complementari.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9472
Diferență: -0,0101
Ieri: 4.9477
Azi: 4.7020
Diferență: -0,4805
Ieri: 4.7247
Azi: 5.8347
Diferență: -0,7873
Ieri: 5.8810
Azi: 4.7195
Diferență: -0,3905
Ieri: 4.7380