Bănci și Asigurări

Mugur Isărescu trebuie întrebat nu de ce creşte cursul acum (euro a atins joi un nou maxim istoric de 4.7569 lei), ci de ce nu a crescut cursul în 2018. Sau de ce n-a avertizat mai mult că un ROBOR sub 1-2% este o doar „minune“

Mugur Isărescu trebuie întrebat nu de ce creşte cursul acum (euro a atins joi un nou maxim istoric de 4.7569 lei), ci de ce nu a crescut cursul în 2018. Sau de ce n-a avertizat mai mult că un ROBOR sub 1-2% este o doar „minune“

Autor: Cristian Hostiuc

23.01.2019, 21:42 13124

Cursul valutar a atins joi un nou maxim istoric, ajungând la 4,7569 lei pentru un euro, în creştere cu 1,99% faţă de ultimul curs valutar din 2018, de 4,6639 lei pentru un euro. În 2018, pe tot anul, cursul valutar a crescut cu numai 0,09%.

Toată lumea îşi îndreaptă privirea către BNR, iar politicienii, cei de la guvern, îi cer explicaţii lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Cursul şi politica valutară îi aparţin lui Isărescu, aşa că el trebuie să dea explicaţii. Guvernatorul nu ar trebui să dea explicaţii pentru această creştere de acum, ci pentru creşterea de numai 0,09% din 2018, atunci când inflaţia a urcat la peste 5%, cu o inflaţie anuală de 3,27%, când ROBOR-ul, care urmăreşte debânzile la lei, a depăşit 3%, în creştere cu 50% faţă de 2017, când deficitul comercial a crescut la 15 mld. euro, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

Chiar dacă excedentul din servicii (transport, IT etc.), de peste 8 mld. euro, acoperă mai mult de jumătate din deficitul comercial, România nu poate avea un curs valutar stabil la nesfârşit.

În 2018, în economie s-au acumulat mai multe dezechilibre, chiar dacă la suprafaţă economia a atins cel mai ridicat nivel din istorie, cu un PIB aproape 200 de miliarde de euro.

În 2017, cursul a crescut cu 2,6% la o inflaţie de 1,3% şi la un ROBOR de sub 1%.

În 2016, cursul a crescut cu 0,3% la o inflaţie de minus 1,5%.

Chiar dacă BNR şi România au scăpat de cea mai mare problemă a sistemului bancar, respectiv ponderea foarte mare a creditelor în valută în total credite acordate, care a scăzut de la 70% la aproape 35% în acest moment, în timp ce ponderea creditelor în lei a crescut de la 30% la 65%, România nu îşi poate permite un curs stabil care să fluctueze într-o bandă atât de îngustă.

Într-o economie unde importurile sunt la ordinea zilei - Dedeman, cea mai mare companie românească, îşi bazează businessul, peste 70%, pe importuri din China - singurul instrument de corecţie este cursul, respectiv creşterea lui.

Celălalt instrument care duce la creşterea importurilor, adică creşterea salariilor, nu este controlat de BNR, la fel cum deficitul bugetar ţine de guvern.

Guvernul PSD a cheltuit bani în dreapta şi în stânga, în 2017 şi în 2018, iar BNR ar fi trebuit să contracareze această politică printr-o creştere mai susţinută a cursului, pentru a nu ajunge în situaţia de acum, în care în trei săptămâni cursul a crescut cu 2% faţă de 0,09% pe tot anul 2018 şi faţă de o creştere de 2,6% pe tot anul în 2017, iar BNR şi Isărescu sunt făcuţi vinovaţi de acest lucru.

La fel cum BNR ar fi trebuit să spună mai apăsat în 2016 şi 2017 că un ROBOR la trei luni sub 1%  sau chiar 2% este o „minune“.

Minimul ROBOR-ului la trei luni a fost 0,67%, un nivel care nu avea cum să fie sustenabil.

Economia României nu îşi poate permite dobânzi la lei sub 1 sau 2%, pentru că nu este economia Statelor Unite.

De asemenea, băncile ar fi trebuit să le spună clienţilor care au luat credite în 2016 şi 2017 la un ROBOR de 1% sau chiar sub acest nivel, că această valoare este trecătoare.

Toţi care s-au împrumutat în lei şi care lunar văd că trebuie să plătească în plus la rată 50 sau 100 de lei pun întrebări, iar băncile îi trimit către BNR, pentru că a crescut ROBOR-ul. Şi nimeni nu înţelege nimic, şi toţi înjură considerând că au fost înşelaţi, că totul este o excrocherie a băncilor, a BNR, a guvernului de a le lua banii.

Explicaţia BNR că ROBOR-ul a crescut, pentru că a crescut inflaţia, din cauza majorării unor preţuri administrative sau din cauza majorărilor salariale date de guvern, nu este „cumpărată“ de nimeni, iar guvernul PSD/ALDE, liderii partidului de guvernământ, arată spre Isărescu, pentru că el este responsabil de stabilitatea preţurilor.

2019 va fi un an economic dificil, pentru că sunt multe semne de întrebare legate de finanţele statului, pentru că economia încetineşte (cifrele economice ale Europei sunt în scădere), pentru că toată lumea ţipă după bani, pentru că sunt alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, pentru că tensiunile sociale de abia aşteaptă să iasă la suprafaţă.

România nu avea nevoie de un curs aşa de stabil cum a fost în 2018, ci mai degrabă de un curs „liniştit“ în 2019.

AFACERI DE LA ZERO