"Aici (în cazul proiectului privind darea în plată - n.r.) nu vorbim de incidenţa unui caz fortuit, de o situaţie externă, imprevizibilă, impredicitibilă şi care a schimbat complet raporturile contractuale, cum a fost situaţia creditelor în franci elveţieni. În acea situaţie, este în continuare recomandabilă şi necesară împărţirea poverii între bancă şi client", a afirmat vineri viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, la o conferinţă susţinută la banca centrală pe tema proiectului de lege privind darea în plată, aflat la preşedintele Klaus Iohannis pentru promulgare.
El a explicat că România ar putea prelua modelul legii din Spania, singura de acest fel din Europa, însă mai simplificată pentru implementarea mai rapidă şi care să prevadă aplicarea voluntară de către bănci a dării în plată, prin înţelegerea între cele două părţi ale contractului.
Întrebat cum ar putea accepta băncile să aplice voluntar darea în plată, având în vedere că acestea au refuzat să negocieze cu clienţii pe problemele creditelor în franci elveţieni sau să le propună soluţii prin care să împartă povara, în urma recomandărilor BNR, Olteanu a spus că astfel de situaţii sunt greşite, dacă există.
:Dacă există asemenea situaţii, sunt greşite. Este extrem de important pentru băncile nu doar să discute cu clienţii, ci să ajungă la soluţii. Şi riscul pe care băncile şi-l asumă prin rigiditate este tocmai această intervenţie lesgislativă (darea în plată - n.r.)", a subliniat viceguvernatorul băncii centrale.
El a precizat însă că băncile ar putea agrea voluntar darea în plată numai pentru soluţii excepţionale.
"În general, nu din motive de legislaţie, nu din motive de principii bancare, ci motive de principii umane, iertarea de datorii trebuie să fie o situaţie excepţională, pentru cei în situaţii excepţionale, altfel nu mai există cuvânt, încredere între oameni. De ce ar trebui să apară această chestiune între bănci şi să n-apară între persoane fizice? De ce la un moment dat să nu apară această soluţie în micile noastre împrumuturi, pe care ni le dăm noi unii altora?", a continuat Olteanu.
Pe de altă parte, oficialul BNR a punctat că o companie mare, cum este o bancă, poate să-şi permită câteva situaţii excepţionale, cu atât mai mult cu cât apare şi costul reputaţional, aferent unor situaţii excepţionale.
"Întotdeauna pentru o bancă, în situaţii de genul acesta care presupun evacuări de familii care rămân pe stradă, există riscul reputaţional, care trebuie luat în calcul. Astfel de situaţii trebuie să se refere la credite ipotecare, nu la credite de investiţii imobiliare, de consum sau descoperiri de cont cu garanţie imobiliară, nu la cei care au mai multe case, ci la cei care chiar şi-au luat un apartament, sunt într-o situaţie disperată şi nu pot plăti, e o deosebire. Cred că, dincolo de nivelul de declaraţii publice, să simţim deosebirea asta", a mai spus Olteanu.
El a admis că, pentru a se simţi această deosebire, băncile ar fi trebuit sau ar trebui să ia în calcul şi să aplice negocierea şi înţelegerea cu clienţii.
Întrebat dacă Banca Naţională a mai făcut demersuri în acest sens, pentru împărţirea poverii între bancă şi client în cazul creditelor în franci elveţieni, Olteanu a afirmat: "Banca centrală face mereu ceva, se numeşte constrângere morală".
