Dacă fermierii mici şi mijlocii pierd accesul la finanţare, toată lumea va avea de suferit, scrie Rana Foroohar, comentator la Financial Times.
Dintre numeroasele probleme cauzate de COVID-19, trei dintre cele mai vizibile au fost insecuritatea alimentară, dispariţia întreprinderilor mici şi volatilitatea pieţei activelor financiare. Toate aceste lucruri s-ar putea înrăutăţi datorită unei schimbări financiare neaşteptate, dar importante. Băncile mari, inclusiv ABN Amro, ING şi BNP Paribas, fie retrag din finanţarea comerţului cu mărfuri, fie o reduc.
Acest lucru va lăsa o gaură de finanţare pentru unii fermieri, producători şi distribuitori agricoli, precum şi lanţurilor de produse alimentare şi altor companii mici şi mijlocii care reprezintă părţi cruciale ale lanţului global de aprovizionare cu alimente.
Problema este ca un aisberg gigantic sub suprafaţa pieţelor financiare, una pe care nu o putem vedea încă, dar totuşi spre care ne îndreptăm, spune Michael Greenberger, profesor la Facultatea de drept Carey de la Universitatea din Maryland. El este îngrijorat de faptul că dacă companiile agricole din al doilea şi al treilea eşalon - care depind de o astfel de finanţare pentru lucruri precum transportul maritim sau producţia, dar şi pentru protecţia faţă de variaţia preţurilor într-o industrie volatilă - nu pot obţine finanţare sau sunt forţate să plătească rate mai mari creditorilor nonbancari, am putea vedea o creştere a preţului alimentelor.
S-ar putea să vedem, de asemenea, o concentrare corporativă mai mare şi un risc de piaţă crescut, observă el, posibil în următoarele câteva luni. „Fiecare producător comercial trebuie să se protejeze de risc prin cumpărarea contractelor futures“, spune Greenberger, care subliniază că ciclurile de creştere durează luni, timp în care preţurile pot fluctua extrem de mult.
Pentru a face acest lucru, este posibil ca ei să aibă nevoie de finanţare pe termen scurt.
Dacă băncile sunt dispuse să acorde împrumuturi doar celor mai mari şi mai cunoscuţi jucători, de exemplu, marii comercianţi mondiali de mărfuri, cum ar fi Vitol Group, Trafigura şi Mercuria, sau giganţii agricoli americani, inclusiv Cargill, ADM sau Bunge, atunci producătorii mici şi mijlocii vor fi forţaţi să mergi la creditorii nonbancari (băncile din umbră), o practică devenită deja obişnuită. Acest lucru, alături de lipsa de transparenţă care vine odată cu faptul că nu există un singur centru de clearing pentru astfel de tranzacţii, face aproape imposibil pentru creditori să afle dacă, de exemplu, un împrumutat ar fi putut promite aceeaşi garanţie de mai multe ori. Deja, există semne ale pericolelor iminente. Primăvara trecută, o serie de scandaluri legate de tranzacţionarea de mărfuri în Singapore - inclusiv cazul prăbuşirii Hin Leong Trading după ce fondatorul său a ascuns pierderi de 800 de milioane de dolari - a evidenţiat nu doar frauda din sector, ci şi faptul că opacitatea, supraîndatorarea şi volatilitatea din sectorul mărfurilor face din acesta o zonă deosebit de riscată pentru băncile mari.
