• Leu / EUR4.7786
  • Leu / GBP5.7198
  • Leu / USD4.2746
Bănci și Asigurări

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Toată lumea deplânge deficitul comercial, dar cine vine cu programele Prima fabrică de lapte, Primul siloz sau Primul depozit de fructe? Ce fac băncile cu banii din depozite?

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Toată lumea deplânge deficitul comercial, dar cine vine cu programele Prima fabrică de lapte, Primul siloz sau Primul depozit de fructe? Ce fac băncile cu banii din depozite?

SORIN PÂSLARU, REDACTOR-ŞEF AL ZF

Autor: Sorin Pâslaru

17.10.2019, 00:05 2533

Companiile din România au ajuns să se finanţeze de la bănci doar în proporţie de 8% în structura pasivului la finalul anului 2018, arată datele BNR, faţă de 10% ponderea creditelor în 2012.

Această evoluţie corespunde unei scăderi a intermedierii bancare, capitol la care oricum România stătea foarte prost, măsurat atât prin ponderea activelor bancare în PIB, cât şi prin ponderea creditelor acordate de bănci în PIB.

Evoluţia a avut loc în paralel cu procesul de curăţare a băncilor de credite neperformante, de la un maxim de peste 20% în 2012-2013 până la sub 5% în prezent.

Este paradoxal ca în cea mai bună perioadă de creştere economică a României, între 2012 şi 2018, cu o rată medie de peste 4%, cu scăderi de impozite directe şi indirecte şi cu un record al cifrei de afaceri totale din economie, băncile să îşi restrângă expunerea pe companiile româneşti.

Firmele au fost practic forţate să se capitalizeze în această perioadă, astfel încât în structura bilanţului ponderea capitalurilor proprii a crescut de la 27% la 32%. Scăderea impozitului pe dividende la 5%, precum şi ridicarea pragului de taxare pe cifra de afaceri pentru companii la 1 milion de euro i-au determinat pe întreprinzători să recunoască profiturile din companii, iar acestea au fost fie scoase din firmă prin dividende, fie sunt în rezerve care măresc forţa capitalurilor proprii.

Retragerea băncilor din economie a fost însoţită de creşterea apetitului acestora pentru titluri de stat.

Practic, în sistemul bancar a crescut o parte paralelă cu economia, şi anume atragerea de depozite de la populaţie, cu dobânzi de 1-2% în general, şi plasarea în titluri de stat, cu 4-5%.

Băncile atrag depozite de la populaţie de 44 miliarde euro (lei şi valută) şi plasează în titluri de stat 15 miliarde euro (lei şi valută), ceea ce reprezintă un cincime din datoria publică totală.

Dacă statul va scurtcircuita această buclă, împrumutându-se direct de la populaţie, aceasta va însemna o diminuare şi mai mare a activelor bancare relativ la PIB, deci o creştere a dezintermedierii bancare.

Deocamdată, populaţia a subscris direct titluri pe 1,2 şi 3 ani de circa 2,5 miliarde lei, a anunţat Ministerul Finanţelor. Problema este însă că distribuţia este limitată doar la Poştă şi Trezorerie, ceea ce face ca aceste titluri să nu fie uşor de subscris.

Dacă Ministerul de Finanţe va găsi alte căi de distribuţie – spre exemplu să distribuie aceste titluri de stat inclusiv prin bănci - atunci volumul subscrierilor s-ar putea duce lejer la 10-20 miliarde lei. Băncile ar putea fi convinse să le distribuie prin condiţionarea acceptării lor la subscrierile de titluri de stat emise de Ministerul de Finanţe, care le sunt foarte dragi dată fiind dobânda mare (în jur de 4%) cu risc minim.

Băncile aveau la sfârşitul lunii septembrie 2019 depozite totale (lei şi valută) de la populaţie şi companii de 71 mld. euro, din care 44 mld. euro de la populaţie şi 27 mld. euro de la companii. Creditele întoarse către populaţie erau însă la aceeaşi dată de doar 30 mld. euro (sold lei şi valută) şi 26 mld. euro către companii. Restul de 15 mld. euro merg în titluri de stat.

Întoarcerea băncilor cu faţa către companii este condiţia esenţială pentru creşterea investiţiilor. Astăzi, mici producători de îngheţată, de lactate, de ţiglă metalică sau de şerveţele umede caută finanţare pe 7, 10, 15 ani pentru proiecte de milioane de euro şi sunt respinşi.

Creşterea deficitului comercial şi a celui de cont curent, în condiţii de majorare a consumului, este cauzată în primul rând de insuficienţa capacităţilor de producţie. Iar acestea au nevoie de finanţare. Este nevoie şi a fost bun programul Prima casă, dar este nevoie de programul Prima fabrică de lapte, Primul siloz sau Primul depozit de fructe.

Nici pentru marile proiecte industriale nu se găseşte finanţare şi încredere.

Cel mai puternic proiect industrial de revigorare a industriei chimice, achiziţia activelor Oltchim de către Chim Complex, a luat o finanţare de 127 milioane euro direct de la bănci străine.

Din păcate, creşterea creditării şi a intermedierii bancare nu este asumată ca obiectiv de performanţă de nicio instituţie publică din România.

Este o întrebare dacă o pondere mai mare a capitalului local în sistemul bancar, precum în Ungaria sau Polonia, ar asigura o implicare mai mare a băncilor. Pentru că odată ce o bancă este locală pur şi simplu trebuie să găsească o soluţie de plasare a banilor şi atunci, vrând-nevrând, trebuie să găsească proiecte locale. Iată spre exemplu cazul Dedeman, care are în fiecare an de investit profituri de peste 200 milioane euro, pentru care trebuie să găsească sălaş.

Astăzi, Dedeman este un fel de Bancă a Moldovei.

Pe măsură ce se va acumula capital, acesta îşi va găsi expresia în diverse formule – fonduri de investiţii, IFN-uri, capital de risc – care vor suplini intermedierea bancară. Într-o formă sau alta, finanţarea va fi accesată, pentru că este nevoie de ea.

 
 
Cele mai citite ştiri
Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7786
Diferență: -0,0105
Ieri: 4.7791
Azi: 4.2746
Diferență: -0,4309
Ieri: 4.2931
Azi: 5.7198
Diferență: 0,9584
Ieri: 5.6655
Azi: 4.3448
Diferență: -0,5835
Ieri: 4.3703