Bănci și Asigurări

Orizontul economiilor europene se întunecă şi mai mult: Franţa încetineşte neaşteptat deşi Macron aruncă cu 17 miliarde de euro în consumatori, în timp ce recesiunea din industria germană începe să-i demoralizeze pe muncitorii nemţi. Italia pare fără speranţă

În Germania, cea mai mare economie europeană, dispoziţia populaţiei de a face cumpărături s-a deteriorat laminimul ultimilor patru ani.

În Germania, cea mai mare economie europeană, dispoziţia populaţiei de a face cumpărături s-a deteriorat laminimul ultimilor patru ani.

Autor: Bogdan Cojocaru

30.07.2019, 19:30 10440

În noiembrie anul trecut, preşedintele Băncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi, asigura lumea că încetinirea creşterii economiei zonei euro este un proces normal şi în parte temporar.

Abia în iulie, un coleg de-al său, finlandezul Olli Rehn, recunoştea că încetinirea n-ar mai trebui consi­derată „o slăbiciune temporară“. Între timp, BCE a promis noi stimuli economici excepţionali. Să fie prea târziu? În Germania, recesiunea din industrie a început să erodeze moralul populaţiei în condiţiile în care cererea internă a devenit principalul motor de creştere economică în lipsa propulsiei asigurate de exporturi.

Înrăutăţirea perspectivelor i-a luat pe mulţi prin surprindere. Economia Franţei, a doua ca mărime din zona euro, a încetinit pe neaşteptate în al doilea tri­mestru, semn că eforturile preşedintelui Emmanuel Macron de a impulsiona cheltuielile con­su­matorilor, inclusiv prin reduceri de taxe ca răspuns la protestele vestelor galbene, dau roade slabe.

În Germania, unde producţia industrială, dependentă de exporturi, este în recesiune, încrederea consumatorilor a scăzut pentru a treia lună consecutiv, semnalizând că economia îşi vede şubrezindu-se unul din principalii stâlpi de rezistenţă, cererea internă. Încetinirea economiei globale, războaiele comerciale şi incertitudinile legate de Brexit alimentează temerile angajaţilor că îşi vor pierde locurile de muncă şi veniturile, scrie Reuters. Germania este cea mai mare economie a zonei euro şi a Uniunii Europene.

Pentru Italia, o economie încă slăbită de recesiunea din care a ieşit la începutul acestui an, analiştii se aşteaptă doar la o creştere marginală în al doilea trimestru. Slăbiciunea expune problemele de structură ale industriei, unde modelele de business sunt învechite, potrivite mai degrabă anilor 1980. Astfel, explică Fabiano Schivardi, economist la Universitatea LUISS din Roma, „Italia are o structură a producţiei bazată mai ales pe firme mijlocii, în special afaceri de familie conduse de întreprinzători care excelează la faza de producţie, dar se pricep mai puţin la proiectarea de noi produse, la inovare şi investiţii în IT“. În era globalizării şi a revoluţiei tehnologice, astfel de afaceri mici au probleme. Italia este a treia economie ca mărime din zona euro şi se chinuie cu un şomaj cronic. 

De şomaj cronic suferă şi Spania, însă în contextul general din zona euro această ţară poate să pară o oază de speranţă. Cel puţin atât de încrezători sunt oficialii şi unii analişti locali. Economia este pe cale să întreacă anul acesta la viteză toate ţările din G7 cu excepţia SUA, deşi Spania încă nu are un guvern. Însă instituţiile de prognoză internaţionale atenţionează că ritmul de creştere nu mai poate fi susţinut mult timp şi că economia are nevoie de reforme. Iar reformele nu pot fi aplicate în lipsa unui guvern stabil.

Suedia nu face parte din zona euro, dar este una dintre cele mai puternice economii ale Uniunii Europene şi un pionier al dobânzilor negative, o soluţie la care a recurs şi probabil va mai recurge BCE. PIB-ul i s-a micşorat în mod neaşteptat în al doilea trimestru, pe când analiştii se aşteptau la o creştere. Scăderea reflectă mai ales o contracţie a investiţiilor producătorilor rezidenţi. Au scăzut şi exporturile şi importurile. Principalii parteneri comerciali ai Suediei sunt din Europa. Germania este cel mai mare dintre aceştia.

Norii ce întunecă perspectivele de creştere sunt semnalaţi şi de cel mai recent sondaj de încredere în economie realizat lună de lună de Comisia Europeană. Indicatorul CE al sentimentului din zona euro a continuat să scadă în iulie pe fondul reducerii optimismului în industrie, servicii, retail şi construcţii. De asemenea, studiul arată reducerea aşteptărilor com­paniilor şi consumatorilor privind inflaţia, potrivit Reuters. Indicatorul încrederii pentru zona euro a scăzut de la 105,2 puncte în mai la 103,3 puncte în iunie şi la 102,7 puncte în iulie. Dispoziţia s-a înrăutăţit cel mai mult în industrie. În rândul consu­matorilor, indicatorul încrederii în economie a urcat de la -7,2 puncte la -6,6 puncte. Un alt indicator, al cli­matului din afaceri, care arată faza ciclului de afa­ceri, a plonjat de la 0,17 puncte în iunie la -0,12 puncte în iulie, cel mai scăzut nivel din septembrie 2013.

Pentru cea mai mare economie europeană, in­dicatorul PMI (Purchasing Managers’ Index, calculat de firma Markit pe baza răspunsurilor date de directorii de achiziţii din companii), care urmăreşte activitatea din sectorul manufacturier şi din cel al serviciilor, a coborât în iulie de la 52,6 puncte la 51,4 puncte. Subindicatorul pentru industria manufac­turieră a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani, de 43,1 puncte (faţă de 45 puncte în iunie), semn că recesiunea din industria germană se adânceşte. 50 de unităţi este pragul dintre scădere şi creştere.

Indicatorul încrederii consumatorilor în economie realizat de GfK a scăzut şi el în iulie, de la 9,8 puncte la 9,7 puncte, cel mai slab rezultat din aprilie 2017 încoace. Traiectoria indicelui este impor­tantă pentru a înţelege ce se întâmplă în economia germană deoarece cheltuielile gospodăriilor şi cons­trucţiile au devenit motoare principale de creştere în lipsa propulsiei asigurate de exporturi.

Cererea internă este ajutată de rata angajărilor, aflată la un nivel ridicat record, de creşteri salariale mai rapide decât inflaţia şi de costurile reduse ale creditării. Însă scăderea continuă a încrederii consumatorilor semnalizează că problemele din industria manufacturieră, dependentă de exporturi, contaminează şi alte sectoare ale ecomomiei.

„Războiul comercial cu SUA, discuţiile privind Brexitul şi încetinirea economică globală continuă să producă temeri că vine recesiunea“, a explicat Rolf Buerkl, cercetător la GfK. Cei mai afectaţi sunt oamenii cu locuri de muncă în sectoare exportatoare, cum ar fi industria auto şi furnizorii producătorilor de maşini, a precizat el. Subindicele aşteptărilor consumatorilor a picat la -3,7 unităţi, ajungând astfel sub pragul de 0 pentru prima dată din martie 2016 încoace. Dispoziţia de a face achiziţii s-a deteriorat la minimul ultimilor patru ani.

„Principala ameninţare pentru încrederea consumatorilor este creşterea temerilor privind pierderea locului de muncă“, a spus Buerkl.

Economia Franţei a crescut cu doar 0,2% în al doilea trimestru, în raport cu primul. Analiştii şi guvernul se aşteptau la mai multă rezistenţă mai ales pentru că economia este mai puţin expusă la încetinirea comerţului internaţional cu bunuri şi se bazează mai mult pe cererea internă, pe care preşedintele Macron încearcă să o ajute cu un stimul de 17 miliarde euro, scrie Bloomberg. Avansul din trimestrul doi a fost susţinut doar de cererea internă, investiţiile companiilor şi cheltuielile populaţiei accelerând. Comerţul net nu a avut nicio contribuţie, în timp ce stocurile au acţionat ca o frână.

Astăzi, Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, va transmite informaţii mai detaliate despre evoluţiile economiilor europene.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO