România este ţara europeană cu cea mai mare disparitate între regiuni, PIB-ul pe locuitor în cea mai bogată regiune din România, Bucureşti-Ilfov, de circa 30.000 de euro/locuitor, fiind de patru ori mai mare decât nivelul din cea mai sărăcă regiune, Nord-Est, potrivit datelor prezentate recent de guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
Decalajele de dezvoltare între regiuni sunt analizate atunci când este evaluat gradul de convergenţă reală la zona euro, respectiv nivelul de trai.
Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor în România, aflat la jumătate din media UE. Pe regiuni, doar Bucureşti-Ilfov şi regiunea de Vest au un PIB/locuitor de mai mult de 50% din media UE.
Criza a schimbat multe din paradigmele adoptării monedei unice europene, iar a gândi numai în termeni de inflaţie, deficit bugetar, datorie publică, diferenţial de dobânzi sau volatilitatea cursului pare insuficient.
„Marea Recesiune a scos în evidenţă limitele criteriilor de convergenţă nominală şi importanţa convergenţei economice. Majoritatea statelor fondatoare ale Zonei Euro nu au înţeles spiritul Tratatului de la Maastricht (acela al convergenţei durabile, atât nominale, dar şi reale) şi s-au limitat la măsuri disperate pentru a îndeplini criteriile de inflaţie, deficit, datorie publică, curs şi rata de dobândă pe termen lung pentru a obţine paşaportul EURO“, spune Andrei Rădulescu, senior economist la Banca Transilvania.
