♦ Premierul Tusk a promis dublarea pragului pentru venitul personal neimpozabil ♦ Preşedintele ales Nawrocki a plusat promiţând scutiri de la plata impozitului pe venit pentru familiile cu cel puţin doi copii ♦ Sunt analişti care cred că Polonia poate întrece România la mărimea deficitului bugetar.
Recenta cursă electorală din Polonia a fost şi o întrecere de promisiuni de creştere a veniturilor cetăţenilor. O temă a fost majorarea pragului pentru venitul personal neimpozabil. Premierul Donald Tusk a promis dublarea lui, ceea ce ministrul de finanţe a spus că este imposibil de făcut anul acesta deoarece Poloniei îi trebuie bani pentru înarmare, iar situaţia bugetară a ţării este deja dificilă. Preşedintele ales Karol Nawrocki a plusat promiţând scutiri de la plata impozitului pe venit pentru familiile cu cel puţin doi copii, ceea ce pentru o familie cu doi părinţi cu venituri mari ar însemna economii de până la 1.400 euro pe lună.
Este o sumă considerabilă pentru o gospodărie, şi un gol semnificativ în bugetul statului. Cu alte cuvinte, preşedintele Nawrocki a promis că va face din Polonia un paradis fiscal pentru cetăţenii ei, după cum exclamă unele titluri din presa locală. De aceea, analiştii polonezi îşi pun problema cum poate fi salvat bugetul şi în acelaşi timp stimula creşterea economică. Guvernul de la Varşovia deocamdată caută „vaci de muls taxe“, scrie Rzeczpospolita, un cotidian de business polonez. Însă, avertizează analiştii, taxele şi impozitele sectoriale sunt la fel de vătămătoare pentru economie ca majorările obişnuite de taxe.
Guvernul lucrează la o nouă taxă pentru bănci, aplicabilă dobânzii la rezervele obligatorii, care va aduce bugetului până la 2 miliarde de zloţi (470,7 milioane euro), a anunţat recent ministrul de finanţe Andrzej Domanski. Aceasta a fost la vremea ei o declaraţie surprinzătoare, având în vedere că cu câteva săptămâni mai devreme ministrul a apărat sectorul bancar împotriva unei taxe pe profiturile extraordinare, propusă de alţii, subliniind că băncile oricum sunt printre cei mai mari contribuabili la buget. Ludwik Kotecki, membru al consiliului de politică monetară al băncii naţionale poloneze, crede că creşterile de impozite pe termen mediu sunt inevitabile, iar ideea lui Domanski s-ar încadra în teoria sa.
Din punctul de vedere al stării finanţelor publice, o astfel de teză pare complet justificată. Veniturile în raport cu PIB-ul sunt în scădere, în timp ce cheltuielile cresc. Deficitul bugetar este la un nivel record, anul acesta fiind de aşteptat să urce în continuare, iar noi provocări apar mereu, de la unele de o importanţă relativ mai mică, cum ar fi necesitatea extinderii programului de îngheţare a preţurilor la energie sau a creşterilor salariale în sectorul public, până la unele mult mai mari.
Ţările NATO tocmai au convenit să cheltuiască anual 5% din PIB pentru apărare, iar în Polonia a revenit în atenţie subiectul creşterii venitului personal scutit de impozit la 60.000 de zloţi (14.120 euro), ceea ce ar costa bugetul până la 60 de miliarde de zloţi (14 miliarde euro). Cum pacea electorală este aşteptată să nu dureze prea mult, unii analişti cred că deficitul bugetar poate creşte până la 5-6% din PIB, persistând la această cotă de pericol cel puţin până în 2029. Coabitarea guvernului, dintr-o tabără politică, cu preşedintele, din tabăra politică opusă, este un factor de risc semnificativ pentru previziunile fiscale – notează Piotr Bujak, economist-şef la PKO BP.
Aceasta creşte probabilitatea unei politici fiscale mai expansioniste, deoarece guvernul, temându-se de un veto prezidenţial asupra proiectelor de lege controversate, ar putea implementa promisiuni electorale costisitoare, dar suprapartizane, de exemplu, o sumă mai mare scutită de impozitul pe venit sau contribuţii mai mici la asigurările de sănătate, explică el. Din acest motiv, echipa de economişti a PKO BP estimează că amploarea consolidării fiscale va fi mai mică decât a prevăzut ministrul finanţelor în urmă cu câteva luni.
Ei prevăd că deficitul va scădea, dar foarte lent - de la 6,6% în 2024 la 6,4% în 2025 şi 6,1% în 2026. Principalul motiv pentru deficitul ridicat persistent este creşterea susţinută a cheltuielilor publice, care, important, nu este însoţită de o creştere proporţională a veniturilor. Întrebarea este ce ar trebui făcut în această situaţie? Cum poate guvernul să îmbunătăţească partea de venituri a bugetului? Sunt creşterile de impozite pentru toată lumea, de exemplu, TVA, o idee bună? Sau poate ar fi mai bune impozitele sectoriale, adică cele care, teoretic, vor afecta doar entităţile mari şi bogate?
Un exemplu de astfel de taxă sectorială este cea mai recentă idee a ministrului Domanski, o altă povară pentru bănci (încă una, pentru că băncile plătesc oricum o taxă specială pentru instituţii financiare). Un alt exemplu este taxa pe serviciile giganţilor digitali, anunţată deja în Polonia sau, mai pe larg, în forul UE. Fostul guvern, al PiS, a introdus mai multe astfel de taxe speciale (aşa-numitele taxe bancare, de retail, pentru milionari sau pe zahăr) şi totuşi, urmând exemplul altor ţări, pot fi găsite şi alte industrii şi domenii care pot reprezenta o posibilă sursă de venit pentru buget.
Guvernul se poate gândi la o taxă cadastrală pentru deţinerea unui număr mai mare de apartamente sau la o taxă pe avere şi lux (de exemplu, iahturi, avioane private, maşini scumpe etc.). Poate fi vizat şi sectorul energetic, care câştigă din creşterea preţurilor resurselor naturale, sau companiile care obţin o creştere rapidă a profiturilor datorită utilizării inteligenţei artificiale. Dar, de regulă, creşterea impozitelor, fie ele generale sau sectoriale, este dăunătoare economiei, subliniază Janusz Jankowiak, economist şef la Polish Business Roundtable, mai ales când stimularea ritmului dezvoltării economice este un obiectiv prioritar.
Regulile economiei sunt clare aici – impozitele mai mari reduc profitabilitatea activităţii economice, ceea ce determină companiile să limiteze investiţiile, împiedicând dezvoltarea şi inovarea. Povara fiscală este, de obicei, transferată şi către clienţi, prin preţuri mai mari, ceea ce duce la o scădere a puterii de cumpărare şi a cererii consumatorilor, la încetinirea creşterii economice.
Taxele sectoriale pot fi tentante pentru guvern, spune Rafal Benecki, economist-şef al ING. Echipa de guvernare anterioară a folosit această opţiune, dar a fost unul dintre principalele motive ale slăbiciunii bursei de valori şi a pieţelor de capital în general din Polonia, care a persistat ani de zile. Şi dacă economiile Poloniei şi UE vor să treacă, sau mai degrabă trebuie să treacă, către inovaţie ca motor al creşterii, trebuie să inverseze aceste tendinţe negative, subliniază economistul.
Există şi cealaltă faţă a monedei, şi anume partea de cheltuieli a bugetului, care necesită o raţionalizare urgentă, spune Janusz Jankowiak. De aceea, a venit timpul pentru o dezbatere publică şi ca societatea să fie făcută să înţeleagă situaţia dificilă în care se află Polonia. Trebuie spus deschis că timpul pentru noi programe şi cheltuieli sociale a trecut, că acum prioritatea sunt creşterea cheltuielilor pentru apărare şi consolidarea economiei, comentează Rafal Benecki.
El a pus problema şi în alt fel. Polonia se vrea o ţară capabilă de luptă, cu o armată puternică. Însă o ţară nu poate fi astfel decât dacă are o economie puternică, cu venituri din taxe mari. Iar cheltuieli bugetare mari şi le poate permite doar o ţară bogată. Analistul a avertizat că Polonia, dacă urmează calea actuală, poate depăşi România la mărimea deficitului. Însă trebuie spus că economia poloneză, spre deosebire de cea românească, nu este obişnuită cu recesiunile şi cu austeritatea, nici chiar când au fost crize mari. În criza economică globală economia Poloniei este singura din UE care a reuşit să evite recesiunea şi a putut face acest lucru cu investiţii din partea statului. În prezent, Polonia are în desfăşurare mai multe programe uriaşe de investiţii, printre altele în infrastructura feroviară şi în energie.
