Reglementarea băncilor trebuie să fie mai strâns corelată lanivel european, spune Cristian Popa, viceguvernatorul BNRresponsabil de stabilitatea financiară, pentru că supraveghetoriidin ţările-gazdă, unde marile grupuri financiare sunt prezenteprin subsidiare, au o putere limitată de a acţiona asupra lor.Grupurile străine concentrează peste 80% din activele bancaredin România, în topul primilor zece jucători din sistem fiind doardouă bănci cu capital românesc - CEC Bank şi BancaTransilvania.
"Noi am scris manualul în încercarea de a descuraja creditarea înmonedă străină, din motive macroeconomice, cât şi pentruasigurarea stabilităţii financiare. Pentru că măsurile auafectat doar piaţa locală, nu au fost nici pe departe la fel deeficiente ca un cadru care ar fi vizat şi pieţele de origine alebăncilor-mamă", a spus Cristian Popa la un seminar organizat lasfârşitul săptămânii trecut cu ocazia sărbătoririi a 130 de ani dela înfiinţarea Băncii Naţionale.
Ponderea mare a creditului în valută, care se apropie de douătreimi din totalul împrumuturilor date de bănci în mediul privat, apus BNR într-o situaţie dificilă încă de la începutul crizeifinanciare. Banca centrală a considerat în 2008 şi 2009 cătrebuie să protejeze leul în faţa presiunilor puternice dedepreciere, întrucât o creştere-şoc a cursului ar fi dus ladeteriorarea rapidă a portofoliilor de credite, iar pe de altăparte aceasta s-ar fi transmis repede şi asupra preţurilor deconsum. Apărarea cursului a venit însă cu costul creşteriidobânzilor la creditele în lei, tocmai într-un moment în carecreditarea în valută secase (grupurile străine au închisrobinetul finanţărilor pentru subsidiarele locale), iar economiaavea nevoie de finanţare mai mult decât oricând.
BNR a fost astfel nevoită să flexibilizeze regimul de ţintire ainflaţiei asumat în 2005 (care presupune dirijarea condiţiilormonetare exclusiv prin rata dobânzii de politică monetară),acţionând când a considerat necesar şi pe piaţa valutară.
"Ţintirea inflaţiei nu s-a dovedit în criză (ca regim de politicămonetară - n. red.) mai slabă decât alte regimuri. Cadrul trebuieînsă lărgit pentru a include şi alte consideraţii", spune acumPopa, care are în atribuţii şi coordonarea politicii monetare,fiind artizanul adoptării acestui regim.
În anii de boom ai creditării, BNR a luat mai multe măsuri pentru alimita expansiunea creditării în valută, mergând de la creşterearezervelor minime obligatorii pe care băncile trebuie să leconstituie pentru resursele atrase în devize la 40%, până laimpunerea unui plafon administrativ. Astfel, creditele acordateîn valută nu puteau să depăşească de mai mult de trei ori volumulcapitalurilor proprii ale unei bănci.
Reacţia bancherilor a venit prompt, limitând eficacitateamăsurilor BNR. O parte din portofoliile de credite în valută aufost transferate către entităţi din străinătate, iar în unelecazuri, băncile locale au făcut o simplă activitate deintermediere, vânzând credite în numele băncilor-mamă. Astfel,vânzarea de credite în valută - care aveau avantajul unordobânzi mai mici - a continuat aproape nestingherit. În Raportulasupra stabilităţii financiare - ediţia 2010 - BNR nota că 24% dinfinanţările pentru sectorul privat provin de la creditori străinişi doar două treimi de la băncile locale.
Limitarea creditării în valută în economiile emergente dinregiune a fost luată în discuţie anul acesta şi de BancaEuropeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care şi-a propussă reorienteze creditarea spre moneda locală.
Marek Belka, preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei, vorbeşte deasemenea despre pericolul creditării în valută şi necesitatea de ao contracara.
"În Polonia, ne temem de o revenire a intrărilor de capitaluri.Ce putem face? Prima linie de apărare este să avem un curs carefluctuează liber, dar apelăm şi la măsuri administrative şireglementări care să protejeze sectorul bancar", spune Belka.Banca centrală a Poloniei aplică de asemenea regimul de ţintire ainflaţiei, încă de la sfârşitul anilor '90, iar în ultimii cinciani a reuşit să stabilizeze creşterea preţurilor în jurul ţinteioficiale de 2,5% anual. În aceste condiţii, polonezii au lăsatcursul să fluctueze liber, iar zlotul a înregistrat variaţiiconsiderabil mai mari decât leul în perioada de criză.
"Ce am văzut în criză a fost că doar temporar creditarea în valutăa dispărut, dar acum reapare şi luăm măsuri draconice ca să olimităm. O evaluare realistă ar fi că regimul de ţintire ainflaţiei, fără măsuri de supraveghere, nu poate preveni acumulareaunor dezechilibre într-o economie aflată în proces de convergenţă",spune Belka.
Profesorul de economie Daniel Dăianu apreciază la rândul său căasigurarea stabilităţii financiare va rămâne primordială în aniiurmători în faţa stabilităţii preţurilor.
"Sistemul financiar este supradimensionat, a extras o rentăpentru mult timp. Băncile nu mai exercită doar funcţia publicăpentru care au fost create", consideră Dăianu, care sprijină ideeaaplicării unor taxe în sistemul bancar.
liviu.chiru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
