Cu producţia fabricilor din zona euro în scădere mai puternică decât s-a anticipat şi cu economia germană, cea mai mare din Europa, îndreptându-se spre recesiune, aşteptările erau mari ca BCE să anunţe o formă sau alta de stimulare.
Banca Centrală Europeană a redus ieri dobânda pentru depozite la un nou minim istoric şi a anunţat un nou program masiv de achiziţii de obligaţiuni ce urmează a fi menţinut atâta timp cât este necesar pentru repunerea pe picioare a economiei şi repornirea inflaţiei, un indicator de stabilitate economică pe care instituţia l-a scăpat de sub control. De asemenea, instituţia şi-a înrăutăţit proiecţiile de creştere economică şi a făcut viaţa mai uşoară băncilor care se plâng că sunt nenorocite de dobânzile negative.
Bursele de acţiuni au crescut, euro s-a depreciat şi yieldurile din zona euro au scăzut după anunţul BCE. Un euro mai slab face bine exportatorilor europeni deoarece le face produsele mai competitive pe pieţele internaţionale. Yieldurile mai mici creează guvernelor un mediu mai favorabil pentru finanţarea de pe pieţe.
De asemenea, deprecierea euro va atrage probabil atenţia preşedintelui american Donald Trump, care face presiuni asupra Rezervei Federale americane să deprecieze şi ea dolarul. Trump a acuzat în trecut BCE de manipularea necinstită a euro.
Este ultima şarjă a preşedintelui BCE Mario Draghi, care va pleca de la şefia băncii centrale a zonei euro la sfârşitul lunii octombrie după ce a ghidat instituţia prin cele mai dramatice vremuri din istoria uniunii monetare. De rămas-bun, italianul a lăsat un mesaj încurajator: „Probabilitatea ca zona euro să intre în recesiune creşte, dar este mică“. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Germania. „Două institute de cercetare economică au sugerat astăzi (joi) că ţara este fie în recesiune, fie pe cale să intre în recesiune. Este cazul unei acţiuni eficiente şi din timp pe partea politicii fiscale“, a spus Draghi, care cere de mult timp ajutor din partea guvernelor în lupta cu anemia economică din zona euro. Berlinul este presat din toate părţile, inclusiv din interior, să dea drumul la investiţii în infrastructură pentru stimularea creşterii economice.
BCE a tăiat dobânda depozitelor cu 10 puncte de bază la -0,5%, în linie cu aşteptările pieţelor, şi a anunţat un program de achiziţii de active de 20 de miliarde de euro pe lună. Dimensiunea noii runde de ajustare cantitativă nu este nici mică, nici mare, însă este mai mică decât au sperat pieţele. Foamea de până acum a investitorilor pentru obligaţiuni suverane europene are la bază încrederea că aceste active vor fi cumpărate în cele din urmă de BCE. Strategii mai prudenţi au anticipat runde lunare de achiziţii de 20 de miliarde de euro, considerând cantitatea suficientă pentru ca BCE să nu fie nevoită să schimbe regulile privind cota de obligaţiuni pe care o poate deţine la fiecare stat.
Pe lângă reducerea de dobândă şi achiziţii de active, BCE a modificat dobânda pentru operaţiunile de refinanţare pe termen lung (TLTRO), ştergând spread-ul anterior de 10 puncte de bază, astfel încât să asigure condiţii de finanţare mai bune pentru băncile care se plâng că sunt torturate de dobânzile negative.
Cu producţia fabricilor din zona euro în scădere mai puternică decât s-a anticipat şi cu economia germană, cea mai mare din Europa, îndreptându-se spre recesiune, aşteptările erau mari ca BCE să anunţe o formă sau alta de stimulare. Unii se aşteptau ca Draghi să activeze bazooka cea mare, adică reduceri de dobânzi, măsuri pentru calmarea durerilor băncilor cauzate de dobânzile negative, un nou angajament că instituţia va menţine dobânzile jos mai mult timp şi noi achiziţii de active. Strategii de la ABN AMRO intuiau un program de cumpărare de obligaţiuni de 70 de miliarde de euro pe lună timp de un an începând din octombrie. Astfel, speranţele pieţelor financiare erau mari. Banii ieftini ai BCE le-au indus o euforie prelungită care durează de când s-a terminat criza datoriilor suverane. Iar pieţele au avertizat că nu vor să fie dezamăgite. Draghi nu le-a dat ieri tot ce au cerut.
Pe factorii de decizie de la BCE au apăsat şi problemele economice. Cel mai recent indicator al acestora: în iulie producţia industrială din zona euro s-a contractat mai mult decât s-a anticipat, trasă în jos de o cădere abruptă în Germania, notează Financial Times. Producţia industrială din zona euro a scăzut cu 0,4% în iulie, faţă de lună anterioară, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene. În ritm anualizat, scăderea a fost de 2%. Analiştii intervievaţi de Reuters se aşteptau la un rezultat negativ de 1,3%.
„După ce a apăsat pe creşterea PIB-ului din trimestrul doi, industria va rămâne o frână pentru economie ceva timp“, spune Jessica Hinds, analist la Capital Economics. Dintre ţările euro, Germania a raportat cea mai mare contracţie, de 5,3% în ritm anualizat. Economia germană are cea mai mare vulnerabilitate la exporturi şi suferă cel mai mult din cauza intensificării incertitudinilor comerciale globale şi a încetinirii creşterii ecomomice la nivel mondial. Spre deosebire de Germania, producţia fabricilor a crescut în Spania, surpriza plăcută a actualului ciclu de încetinire european, şi s-a extins marginal în Franţa, o economie care beneficiază de stimulentele introduse norocos de preşedintele Macron pentru a calma protestele agresive ale vestelor galbene.
La nivelul zonei euro, sectorul cu cea mai slabă evoluţie este cel al producţiei de autovehicule, cu o scădere de 7,5% în iulie, faţă de aceeaşi lună a anului anterior. În primăvară, mulţi factori de decizie în domeniul economic şi financiar, chiar şi de la BCE, asigurau că chinurile industriei auto reprezintă doar o frână temporară pentru creşterea economică.
Spre comparaţie, producţia de alimente şi băuturi a urcat cu aproape 2%. Trendurile diferite ar putea reflecta reticenţa companiilor de a investi în vremuri de mare incertitudine. Investiţiile în statele G7 ñ grupul celor mai industrializate economii ñ s-au înjumătăţit în comparaţie cu maximul atins în 2017.
Germania este o ţară cu o economie puternic dependentă de industria auto şi de exporturi. Volkswagen este cel mai mare constructor auto din lume. Iar toate indiciile arată că această economie intră în recesiune. Institutul pentru cercetare economică Ifo din Munchen şi-a redus estimările de creştere economică pentru anul acesta şi următorul şi a avertizat că „o recesiune ameninţă economia germană“. Anemia din industrie se extinde şi la alte sectoare, precum cel de logistică, un furnizor de servicii, a explicat directorul de afaceri economice al Ifo Timo Wollmersh‰user, citat de Euractiv. Institutul estimează o creştere de 0,5% pentru PIB-ul german în 2019, uşor mai slabă decât estimearea anterioară de 0.6%. Predicţia însă nu ţine cont de un Brexit dur, fără acord, şi de escaladarea războaielor comerciale cu SUA. Economia s-a micşorat cu 0,1% în trimestrul doi al acestui an, în ritm anualizat, iar Ifo prevede o scădere de aceeaşi amploare pentru trimestrul trei. Două trimestre consecutive de scădere înseamnă recesiune tehnică. Ifo atrage atenţia că slăbiciunea economiei este mai gravă decât s-a crezut iniţial. PIB-ul ar urma să-şi revină uşor în ultimul trimestru al anului şi mai puternic în primele trei luni din 2020. Pentru anul viitor, institutul estimează un avans al PIB de 1,2%, mult redus faţă de prognoza anterioară, de 1,7%. În statele est-europene, care depind de producătorii industriali germani şi de exporturile către piaţa germană, şocurile negative sau pozitive din economia germană se simt de obicei cu o latenţă de cel puţin jumtate de an.
Ifo mai avertizează că „slăbiciunea economiei şi-a lăsat acum amprenta asupra pieţei muncii“, ceea ce înseamnă că anemia economică erodează angajarea forţei de muncă, unul din stâlpii de temelie ai consumului, ultimul bastion puternic de creştere economică.
Noile prognoze de creştere economică în zona euro ale BCE sunt de 1,1% în 2019, 1,2% în 2020 şi 1,4% în 2021, cu o probabilitate mare de noi tăieri.
