Bănci și Asigurări

Primele evaluări ale impactului economic al pandemiei de COVID-19 în Europa nu sunt încurajatoare, dar nici clare. Istoria arată că cicatricele unor astfel de crize sunt vizibile timp de decenii

Un studiu al Fed San Francisco asupra impactului economic pe termen lung al epidemiilor începând cu secolul al XIV-lea a găsit că distrugerea de capital şi de la nivelul forţei de muncă sugerează că „valurile secundare de efecte macroeconomice ale pandemiilor persistă circa 40 de ani“.

Un studiu al Fed San Francisco asupra impactului economic pe termen lung al epidemiilor începând cu secolul al XIV-lea a găsit că distrugerea de capital şi de la nivelul forţei de muncă sugerează că „valurile secundare de efecte macroeconomice ale pandemiilor persistă circa 40 de ani“.

Autor: Bogdan Cojocaru

01.04.2020, 00:08 1471

Cât de lungă va fi recesiunea, ce formă va avea criza economică? De „V“, adică va urma o revenire rapidă, de „U“, cu o relansare mai înceată, de „L“, cea mai temută? Turbulenţele eco­nomice fără precedent create de pandemia de COVID-19 au pus instituţiile de prognoză serios la lucru. Rezultatele pentru Europa sunt, deocamdată, numai de rău.

Colapsul economic cauzat de pandemia de COVID-19 este aşteptat să fie mai puternic decât Marea Recesiune din 2009, se arată într-un document al Comisiei Europene nepublicat încă, dar văzut de EURACTIV. Analiza nu conţine cifre, dar se ştie însă că PIB-ul Uniunii Europene a scăzut cu 4,3% în 2009. Alte prognoze încearcă să redea o imagine mai precisă a crizei.

Economiştii de la Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, estimează că zona euro se îndreaptă spre o contracţie de 11,4% a PIB-ului în al doilea trimestru din 2020. Ei mai cred că recuperarea, dacă restricţiile sunt domolite în a doua jumătate a acestui an, va fi sub forma unei reveniri „graduale“ la vremurile de dinainte de criză. Ritmul va depinde de cât de „vindecabile“ sunt rănile din economie. Alţi analişti arată că probabilitatea ca relansarea să aibă formă de „V“, de „U“ sau de „L“ va fi influenţată de magnitudinea răspunsului instituţiilor de stat şi internaţionale, dar şi de durata efectelor măsurilor de izolare asupra comportamentului uman. FMI, cea mai cunoscută instituţie financiară internaţională, şi poate şi cea mai hulită, a calculat că statele UE pierd 3% din PIB în fiecare lună de luptă cu coronavirusul care provoacă COVID-19 şi că turbulenţele vor provoca „o recesiune profundă în Europa“, scrie EUobserver. Însă „determinarea liderilor din zona euro pentru a face tot ce trebuie pentru a stabiliza euro nu trebuie subestimată“, a spus directorul pentru Europa al FMI Poul Thomsen. El s-a referit la planurile UE de a relaxa disciplina fiscală şi de a debloca un fond financiar anticriză.

Aceste planuri pun în conflict direct statele su­dice, care vor cheltuieli mai mari din partea UE, deşi ele au bugetele predispuse la deficit, şi statele nordice excedentare, adepte ale rigorii bugetare. În marile economii europene, serviciile nonesenţiale închise prin decret guvernamental reprezintă circa o treime din producţie, a explicat Thomsen. Însă în actualul stadiu al crizei principala preocupare a FMI sunt mai degrabă economiile mici din jurul UE. Cu excepţia Rusiei şi Turciei, care nu privesc cu ochi buni FMI, cea mai mare parte a economiilor emergente noi non UE ale Europei Centrale şi de Est au cerut deja ajutoare de urgenţă prin intermediul mecanismului de sprijin financiar rapid al instituţiei financiare. Aceste state se alătură unui grup de peste 70 de economii membre ale FMI din întreaga lume.

Şefa FMI, bulgăroaica Kristalina Georgieva, a spus că va fi nevoie de cheltuieli masive pentru ajutarea naţiunilor în curs de dezvoltare, avertizând că „este clar că am intrat într-o recesiune“.

Dintre economiile mari europene, cea care influenţează cel mai mult soarta Europei este cea germană. Pentru aceasta, Consiliul German al Experţilor Economici estimează o scădere de până la -5,4% anul acesta dacă restricţiile nu sunt ridicate până la jumătatea lunii mai. Raportul economiştilor arată că intrarea în recesiune este „inevitabilă“. Scăderea de -5,4% este cu puţin sub cea din 2009. Dacă restricţiile sunt ridicate până la jumătatea lunii mai, scăderea economică va fi de „doar“ -2,8%, ceea ce pentru o economie mare cum este cea a Germaniei înseamnă foarte mult. †

Şi Franţa „va intra în recesiune anul acesta“, a avertizat cu ceva timp în urmă ministrul francez al economiei Bruno Le Maire. Ţara, a doua economie ca mărime din zona euro, după Germania, s-a autoblocat pe 17 martie, cu activitatea redusă la minimum şi cu toate sectoarele concentrate pe lupta cu pandemia.

Măsuri similare au fost luate de majoritatea statelor din UE. „Luând în considerare amploarea întreruperilor de pe partea de furnizare a capacităţii de producţie a ţărilor şi din lanţurile valorice globale, intra şi extra-UE, nu ne hazardăm spunând că ne putem aştepta ca această criză să fie mai profundă decât Marea Recesiune din 2009“, se arată în documentul Comisiei Europene văzut de EURACTIV. Analiza a remarcat că impactul economic principal s-a schimbat de la perturbări în lanţurile internaţionale de aprovizionare, evidente când criza avea la bază turbulenţele din China, la suspendarea activităţilor economice neesenţiale în ţări din întreaga lume, mai ales din Europa. Aceste efecte asupra cererii, atât în UE cât şi în afara blocului comunitar, lovesc gradual, transportul, turismul, hotelurile şi serviciile de catering fiind printre primele afectate. Cum situaţia nu este aşteptată să se îmbunătăţească în viitorul apropiat, o revenire rapidă (în formă de „V“) nu mai este luată în considerare.

„Evoluţiile recente arată că această criză se transformă într-o criză severă a cererii globale. Acum că facilităţile de producţie din China se apropie de o situaţie de genul <<înapoi la normal>> indicatorii internaţionali ai activităţilor economice nu se întorc la nivelurile anterioare“, arată documentul citat.

În plus, Comisia avertizează că răspândirea coronavirusului în SUA, ţara cu cel mai mare număr de cazuri, va prelungi probabil impactul crizei în timp, posibil până în vară.

Apoi, este posibil să apară şocuri secundare. „Impactul unui al doilea val de efecte care poate fi produs de incertitudini şi pierderi financiare nu poate fi estimat în acest stadiu.“ Pagubele sunt aşteptate să treacă din economia reală în sectorul financiar. Pentru a amortiza şocurile, guvernele ar trebui să adopte măsuri suplimentare în viitorul apropiat. Printre aceste măsuri, Comisia menţionează naţionalizarea companiilor din sectoarele vitale, un pas „ce ar putea fi necesar“, cel puţin temporar. CE atenţionează însă asupra salvării companiilor împovărate până la refuz de „credite nerentabile“.

În evaluarea impactului actualei crize, după cum remarcă Financial Times, istoria poate oferi câteva indicii, dar acestea nu sunt întotdeauna îmbucurătoare. Spre exemplu, un studiu al Federal Reserve of San Francisco a examinat impacturile economice pe termen lung ale unui număr de 12 pandemii începând cu secolul al XIV-lea. Concluzia este că distrugerea de capital şi de la nivelul forţei de muncă sugerează că „valurile secundare de efecte macroeconomice ale pandemiilor persistă circa 40 de ani“. Însă societatea şi tehnologia au mai evoluat de atunci.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO