Cu cea mai recentă prognoză pentru economiile din UE Comisia Europeană confirmă ceva ce şi alte instituţii de prognoză au arătat până acum, anume că Europa de Est creşte peste aşteptări, iar ce este mai rău urmează să vină pentru zona euro.
Însă ce şochează este cât de mult s-au schimbat prognozele în doar o jumătate de an pentru chiar anul curent pentru un număr semnificativ de state. Să se fi modificat chiar atât de mult condiţiile economice într-un interval scurt de timp? Cât de încredere să fie atunci prognozele pe termen lung?
În prognozele de primăvară, publicate în mai, Comisia Europeană estima, spre exemplu, că PIB-ul Irlandei va creşte cu 3,8% anul acesta. În ediţia din noiembrie, prognoza este schimbată la 5,6% pentru 2019. Diferenţa este considerabilă. Pentru Letonia, prima proiecţie a fost o creştere de 3,1%, iar a doua de 2,5%. Estimarea pentru Lituania a fost îmbunătăţită de la 2,7% la 3,8%. Slovenia şi-a văzut indicatorul redus de la 3,1% la 2,6%. La fel şi Slovacia, de la 3,8% la 2,7%. La Ungaria este invers, prognoza fiind îmbunătăţită de la 3,7% la 4,6% pentru 2019. România, pentru care CE prevedea în primăvară o încetinire la 3,3%, ar urma să crească cu 4,1%.
În cea mai mare parte din aceste cazuri, prognozele din toamnă ale Comisiei diferă semnificativ şi de cele din vară, publicate în iulie. Rezultatele din toamnă sunt identice cu cele din primăvară doar pentru Franţa, unde economia beneficiază de stimulii fiscali introduşi de preşedintele Emmanuel Macron pentru a potoli furia vestelor galbene, Italia, unde economia stagnează de un deceniu, şi Austria. Aşadar, ce s-a schimbat între timp?
În primăvară, strategii CE spuneau că activitatea economică din UE şi-a continuat încetinirea în a doua jumătate a anului trecut, în condiţiile în care creşterea economiei globale şi a comerţului a slăbit din cauza înăspririi condiţiilor de finanţare la nivel global, a tensiunilor comerciale, incertitudinilor ridicate şi a slăbiciunii excepţionale din sectorul manufacturier care s-a prelungit până la începutul anului curent. Încetinirea a fost şi mai pronunţată în zona euro, o regiune nu doar dependentă de cererea externă - în special Germania -, ci şi lovită de un număr de factori specifici sectoarelor economice şi ţărilor individuale. Aceşti factori au erodat încrederea şi comerţul dintre partenerii din zona euro. Însă cererea internă a fost mai puţin afectată. CE aprecia atunci că crearea de locuri de muncă, majorările salariale, inflaţia anemică şi măsurile fiscale stimulatoare din unele state membre vor continua să încurajeze gospodăriile să cheltuiască.
Până în toamnă, analiştii Comisiei şi-au dat seama că economia europeană a intrat într-o perioadă prelungită de creştere anemică şi inflaţie slabă pe fondul incertitudinilor ridicate, al unui mediu exterior mai puţin prietenos şi al schimbărilor de structură din industria manufacturieră.
CE avertizează acum că avansul global urmează să încetinească anul acesta până la limita recesiunii. Ce s-a schimbat faţă de acum jumătate de an este că comerţul internaţional în cel mai bun caz stagnează, în vara aceasta materializându-se riscurile, identificate anterior, ale intensificării tensiunilor comerciale şi confictelor geopolitice. În plus, incertitudinile crescute legate de politicile comerciale şi Brexit nu au dat înapoi.
În acelaşi timp, piaţa muncii a rămas puternică, cu rata şomajului ajungând sub minimul de dinainte de criză, ceea ce a alimentat majorările salariale şi astfel extinderea cererii interne cu un ritm stabil. Ca factor pozitiv, la acestea se adaugă costurile scăzute ale creditării. Apoi, unele state membre au introdus măsuri fiscale stimulatoare pentru creştere. De aceea, sectoarele orientate spre piaţa internă ar trebui să reziste.
Însă energia acestor factori pozitivi se va disipa, iar creşterea economică va încetini şi mai mult anul viitor. În Europa de Est, motoarele interne susţin creşterea economică în Ungaria, România, Slovenia, Slovacia, Polonia şi Bulgaria. Asupra acurateţii proiecţiilor economice şi pentru pieţe s-au făcut numeroase studii. John Mauldin, de la Mauldin Economics, a găsit că pentru perioada 2000-2014 specialiştii în prognoze de pe Wall Street au fost bătuţi la estimări pe termen lung privind mersul indicelui bursier S&P 500 de „prorocul orb“ al scriitorului financiar Morgan Housel. Prorocul este un personaj fictiv care presupune că S&P 500 creşte cu 9% în fiecare an, în linie cu media.
De asemenea, notează Mauldin, şi la case mai mari treaba stă la fel. Astfel, pentru perioada 2008-2013, Rezerva Federală americană s-a arătat prea optimistă, chiar dacă criza financiară globală lovea cu toată furia.
Biroul pentru Bugat al Congresului SUA recunoaşte chiar că proiecţiile sale nu concordă cu realitatea, aceasta pentru că cei care fac estimări în administraţie şi în mediul privat dat greş şi mai mult. The Economist ţine de 20 de ani o evidenţă cu proiecţii făcute de bănci şi firme de consultanţă pentru PIB-ul anual. Baza de date acoperă 15 state bogate, prin urmare cu economii stabile. Analiza cifrelor arată că de încredere sunt estimările pentru perioade scurte de timp şi devin din ce în ce mai imprecise pe măsură ce înaintează în timp. Cele mai mari erori apar înainte ca PIB-ul să se contracte. Concluzia este că prorocii economici lucrează bine când economia creşte, dar o dau în bară când vine recesiunea. Sunday Times a remarcat, în ceea ce priveşte economia britanică, că prognozele OCDE sunt mai bune decât cele ale CE şi ale FMI. Până la urmă, proiecţiile economice sunt pe cât de multă ştiinţă, pe atât de multă artă, sau noroc.
