• Leu / EUR4.7627
  • Leu / GBP5.5297
  • Leu / USD4.3164
Bănci și Asigurări

QE Infinity, dobânzi negative, „japonizarea“ economiei: Mario Draghi îi lasă la BCE franţuzoaicei Christine Lagarde o moştenire pe care nu şi-ar dori-o niciun bancher central

QE Infinity, dobânzi negative, „japonizarea“ economiei: Mario Draghi îi lasă la BCE franţuzoaicei Christine Lagarde o moştenire pe care nu şi-ar dori-o niciun bancher central

Viitorul preşedinte al BCE CHRISTINE LAGARDE i-a asigurat pe parlamentarii europeni că va prelua promisiunea din 2012 a predecesorului Mario Draghi de a face „orice este nevoie“ pentru a proteja euro.

Autor: Bogdan Cojocaru

22 oct 2019 950

Cu Mario Draghi la conducere, Banca Centrală Europeană a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia. Cu trei cuvinte, „orice este nevoie“, şi cu un efort financiar fără precedent, italianul a salvat euro, a ţinut uniunea monetară închegată, a scos economia din criză şi, după cum se laudă el, a creat 11 milioane de locuri de muncă.

Joi, Draghi va prezida ultima sa şedinţă de politică monetară la BCE, după care, la sfârşitul lunii, îi va ceda franţuzoaicei Christine Lagarde locul la şefia celei mai importante bănci centrale europene, lăsându-i totodată o moştenire poate mai grea şi mai complicată decât misiunea pe care a avut-o el: normalizarea politicii monetare, acum caracterizată de dobânzi foarte mici şi chiar negative şi de reluarea achiziţiilor de active de către BCE, şi îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. „Japonizarea“ este o capcană în care au căzut atât BCE, cât şi Rezerva Federală americană (Fed).

Banca centrală americană a fost prima dintre marile bănci centrale ale lumii care au acţionat în forţă contra crizei financiare mondiale de acum un deceniu. Bancheri centrali ca preşedintele Fed Ben Bernanke şi-au consumat ani din viaţă analizând afundarea Japoniei în deflaţie după spargerea unei bule financiare în 1990. Japonia, au decis ei, a redus dobânzile prea timid şi şi-a curăţat sistemul bancar prea lent, scrie Financial Times. Cu stimulente agresive şi recapitalizări bancare, rezultatele vor fi diferite.

Această strategie a funcţionat câţiva ani, dar acum, la un deceniu de la criză, inflaţia, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE şi Fed, este sub ţintă atât în zona euro, cât şi în SUA. BCE bâjbâie adânc în teritoriul necartografiat al dobânzilor negative, iar Fed reduce ratele de dobândă de la vârful postcriză de 2,25-2,5%. Este o situaţie pe care mulţi investitori o numesc „japonizare“. Şefi ai băncilor centrale din întreaga lume dezvoltată se tem că economiile vor rămâne captive într-o situaţie asemănătoare celei în care este Japonia acum, cu inflaţie şi dobânzi reduse pentru totdeauna, ceea ce le-ar reduce dramatic spaţiul de manevră într-o nouă criză.

Dacă SUA sau Europa sunt sau nu în curs de „japonizare“ este o chestiune încă dezbătută. Mulţi analişti japonezi spun că există o legătură puternică între perspectivele economiei nipone şi îmbătrânirea rapidă a populaţiei. Kiyohiko Nishimura, vice­guvernator al Băncii Japoniei între 2005 şi 2013, spune că problema ţării sale nu este unică. „Este universală. Într-un sens, este inevitabilă şi trebuie să-i facem faţă“, a spus el. Nishimura crede că anemia cronică a inflaţiei şi dobânzilor are drept cauză principală demografia şi că ceva similar se întâmplă în alte economii. Japonia a avut nevoie de decenii pentru a-şi accepta viitorul demografic, mizând pe estimări repetate că revenirea ratei natalităţii este iminentă, a explicat economistul. Perspectivele eronate au dus la supracapacitate şi deflaţie pentru că  firmele au suprainvestit aşteptându-se greşit la creşterea populaţiei. Lagarde va trebui să ghideze politicile BCE printre astfel de scenarii.

BCE încearcă să dea un nou impuls inflaţiei şi creşterii economice prin repornirea programului de achiziţii de obligaţiuni (quantitative easing, QE), arma supremă a băncilor centrale. Investitorii se în­treabă cât pot continua aceste achiziţii când oferta pe piaţa obligaţiunilor este limitată? O teorie spune că instrumentul QE va deveni regula de acum încolo - QE infinity.

Analiştii estimează că BCE va putea rula actualul program până la sfârşitul anului viitor, când va fi atinsă limita autoimpusă pentru achiziţii prin care banca nu poate deţine mai mult de o treime din piaţa de obligaţiuni a unui stat membru al zonei euro. Regula are un puternic caracter politic deoarece are ca rol împiedicarea BCE să deţină o cotă din datoria unui stat suficient de mare pentru a bloca o restruc­tu­rare, adică pentru a se amesteca în politica finan­ciară a unei ţări. Dacă actuala încetinire economică degenerează şi BCE vrea să majoreze stimulentul, urmaşul lui Draghi va trebui să se gândească dacă schimbă regula. Pentru investitorii care au pariat masiv pe un program QE fără limite în timp, orice dubiu despre viitorul achiziţiilor creează inconfort. „Aceasta este întrebarea fundamentală care va marca primele luni de mandat ale lui Lagarde“, crede Richard Barwell, strateg la BNP Paribas.

Draghi a promis că BCE va cumpăra obligaţiuni până când inflaţia ajunge la ţinta urmărită de instituţie. Însă la unele state cheie, cum ar fi Germania, care se fereşte de datorii, şi Olanda, limita de achiziţii de o treime este aproape atinsă. De piaţa de obligaţiuni depinde nu numai finanţarea statelor, ci şi viitorul unor investitori importanţi pentru societate, cum ar fi fondurile de pensii.

Lagarde este privită ca un continuator al lui Draghi, însă acesta îi lasă moştenire un anturaj scindat, poate chiar necooperant. Politica sa prin care a ieftinit banul şi a coborât dobânzile la cote minime record a divizat consiliul de politică monetară, notează AFP.

„Pierderea cooperării şi a camaraderiei din consiliul cu 25 de membri a ajuns deja la public“, spune Dirk Schumacher, analist la banca Natixis, care avertizeză că această situaţie subminează eficienţa BCE când aceasta trebuie să convingă că încă mai are forţă să sprijine economia în caz de nevoie.

Criticile la adresa injecţiilor de cash - obligaţiuni suverane şi corporate de 2.600 de miliarde de euro cumpărate şi credite ieftine de sute de miliarde de euro pentru bănci începând cu 2011 - şi dobânzilor mici ale BCE vin puternic mai ales din Germania, unde politicienii spun că politica băncii zonei euro îl loveşte pe neamţul de rând, om care prin tradiţie pune bani deoparte. Dobânzile mici îi fac acestuia economiile fără valoare.

Minutele şedinţei de politică monetară din septembrie arată un acord general în ceea ce priveşte nevoia ca BCE să ia noi măsuri de sprijinire pentru economie, însă a existat un dezacord semnificativ în privinţa forţei răspunsului. Şi mai controversată a fost repornirea QE, pusă pe pauză în decembrie 2018. Reprezentantul Germaniei şi, ceva neobişnuit, cel al Franţei, au spus că noi achiziţii de active ar avea un „efect minim“. Astfel, posibilitatea accelerării programului de QE rămâne incertă.

 
Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7627
Diferență: 0,1619
Ieri: 4.7615
Azi: 4.3164
Diferență: 1,0417
Ieri: 4.3137
Azi: 5.5297
Diferență: 0,0344
Ieri: 5.5270
Azi: 4.3386
Diferență: 0,893
Ieri: 4.3304