Un Rolex şi o clădire celebră de pe Calea Victoriei: Răzvan Temeşan, istoria dramatică a celui mai puternic bancher din România de la mijlocul anilor 90, care a crezut tot timpul că o conspiraţie politico-economică internă şi externă l-au dat jos şi au falimentat Bancorexul împiedicând astfel crearea uneia dintre cele mai mari bănci din regiune

În toamna anului 1994, când eram reporter la agenţia de presă Mediafax, am fost trimis să iau un interviu lui Răzvan Temeşan (foto), preşedintele BRCE-Banca Română de Comerţ Exterior, cea mai mare bancă din România în acele vremuri. Interviul a avut loc în sediul de atunci al băncii de pe Eugen Carada, lângă BNR.

BRCE a fost singura bancă cu relaţii internaţionale în timpul comunismului, iar după revoluţie derula aproape 70% din exporturile şi importurile ţării.

Îmi pare rău ca nu mai găsesc articolul de atunci, dar după 26 de ani mai ţin minte că m-a frapat Ro­lexul de la mână pe care îl purta Temeşan şi care cred că valora atunci cât două apartamente din Bucu­­reşti, când salariul mediu era în jurul a 60-80 de dolari. Temeşan a fost cel mai puternic bancher din România, şi la propriu şi la figurat pentru că avea peste 120 de kg, de la mijlocul anilor '90 - respectiv din 1994 când a devenit preşedintele BRCE luându-i locul lui Dan Pascariu într-o schimbare controversată, titlul unei ştiri de pe Mediafax din 18 februarie 1994 (joi 17 februarie 1994 fusese schimbarea conducerii băncii) „Răzvan Temeşan: Am fost alături de Dan Pascariu din 1979 şi până ieri“-, şi până la căderea lui din primăvara lui 1997, când a fost scos de procurori din sediul băncii pentru a fi dus în arest.

Răzvan Temeşan a murit săptămâna trecută.

Nu ştiu dacă a fost cel mai bun bancher, dar toţi bancherii spun despre el, inclusiv adversarii lui, că a fost un bancher comercial adevărat şi ca să-l citez pe Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a fost un bancher cu o bună reputaţie internaţională.

El a vrut să facă din BRCE - căreia i-a schimbat numele în Bancorex în 1995 - , una din cele mai mari bănci din regiune, într-o perioadă de deschidere a porţilor economice şi de business, după căderea comunismului. De altfel, de la prăbuşirea pro­­fesională a lui din 1997 şi până în ultimii ani a acuzat o conspiraţie politico-economică internă şi internaţională arătând cu degetul către Banca Mondială şi FMI, care au determinat căderea lui şi falimentul Bancorex în 1998/1999.

Ironic, numele Bancorex şi celebra clădire de pe Calea Victoriei, a cărei decizie de construcţie i-a aparţinut, dăinuie şi astăzi, deşi Bancorex, ca bancă a fost radiată la mijlocul lui 1999.

Pentru a ajunge la BRCE/Bancorex în 1994, Te­­meşan s-a înhăitat şi s-a predat la PDSR, partidul care domina România în acei ani. Statul, prin FPS, era principalul acţionar, iar puternicul ministru de in­terne din acele vremuri, Doru Ioan Tărăcilă, era mem­bru în adunarea generală a acţionarilor. Viorel Hre­benciuc, unul dintre cei mai influenţi oameni politici din anii '90 era ca la el acasă la Bancorex. De altfel, o ştire din 5 aprilie 1997 dată de Mediafax, anun­­­­ţa că Răzvan Temeşan va deveni membru PDSR.

El era un obişnuit al întâlnirilor de la delegaţia permanentă a PDSR din strada Atena, acolo unde se discutau deciziile politice şi economice. Con­ducerea executivă a PDSR, în frunte cu Adrian Năstase alături de premierul Nicolae Văcăroiu şi ministrul de finanţe Florin Georgescu, îl chemau frecvent pe Mugur Isărescu la partid pentru a discuta politicile monetare şi valutare ale BNR. Nu ştiu dacă Temeşan era un fan al lui Mugur Isărescu, având în vedere încercările repetate de atunci de a-l înlocui din funcţia de guvernator.

Acum câteva săptămâni, Dan Pascariu spunea că el când a plecat de la BRCE a lăsat o bancă cu un bilanţ echilibrat şi cu un profit substanţial.

În cei trei ani cât timp s-a aflat la conducere, Temeşan a riscat bilanţul băncii dând credite fără număr şi oricui care venea cu o pilă (dacă îmi amintesc bine şi celebrul creator de modă Cătălin Botezatu a fost implicat într-un scandal cu credite luate de la Bancorex de 20 mil. dolari). Cel mai puternic grup din România din anii 90, GCP a lui George Constantin Păunescu a luat credite de la Bancorex, expunerea ajungând la 300 mil. dolari, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri, cât nu visa BNR să aibă rezervă valutară.

În 2000, după falimentul Bancorex, George Con­­stantin Păunescu şi-a răscumpărat expunerea ban­­cară de la AVAB, unde au fost trimise toate cre­­ditele neperformante, platind până în 20 mil. dolari.

Indiferent de conspiraţiile interne şi interna­ţio­nale Temeşan a condus Bancorex ca pe o feu­dă proprie, unde PDSR era ca aca­să iar capitaliştii acelor vremuri aveau uşa deschisă indiferent de businessul pe care îl fă­ceau.

Având o bună reputaţie internaţională, alături de BRCE/Bancorex, Răzvan Temeşan a salvat practic România în iarna 1996/1997, când BNR nu mai avea nimic în rezerva valutară şi nu puteam să trecem iarna fără valută pentru resursele energetice. Istoria spune că la o întâlnire cu Emil Constantinescu, neaşteptatul preşedinte al României de la finalul lui 1996, când se discuta situaţia dramatică a ţării lăsată de PDSR, Temeşan ar fi spus că dacă primeşte mână liberă Bancorex va finanţa toate importurile de energie. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Dar în primăvara lui 1997, când se schimbase puterea, Temeşan a fost dat jos, fiind scos de procurori din sediul central al băncii în cătuşe. Secretarul general al băncii, Florin Ionescu, s-a dat cu noua putere înlocuindu-l pe Temeşan.

Din cea mai mare bancă din România, în numai nici 2 ani, Bancorex s-a prăbuşit sub povara creditelor neperformante, gestiunii catastrofale a riscului, dar şi a controversatei finanţări a importurilor de energie din 1996/1997. În 1998, înainte de cădere, Bancorex avea active de 2,4 mld. dolari, reprezentând 20% din piaţă în condiţiile în care totalul activelor bancare erau de 12 mld. dolari.

Bancorex s-a prăbuşit şi din cauza lui Temeşan, dar şi din cauza a ceea ce s-a întâmplat după plecarea lui.

Falimentul Bancorex a costat România 2 mld. dolari, adică 10% din PIB-ul de atunci (nu cred că s-au recuperat mai mult de 200 mil. dolari din creditele neperformante care au ajuns la AVAB din cele 2 mld dolari).

Partea bună din Bancorex a fost preluată de BCR, a doua bancă din sistem, care a devenit numărul unu, cu o cotă de piaţă de 25% şi care a fost vândută în 2005 grupului austriac Erste la o evaluare totală a băncii de 6 mld. euro.

De la prăbuşirea lui din 1997, Temeşan nu şi-a mai revenit deloc, el fiind doar un consultant pe probleme bancare pentru cei care voiau să îşi deschidă bănci în România.

Mai mult ca sigur că noua generaţie de bancheri nu ştie cine a fost Răzvan Temeşan, dar măcar ştiu de Bancorex, clădirea de pe Calea Victoriei care s-a construit din ordinul lui pentru a fi sediul central al „băncii mileniului trei“, cum a fost sloganul băncii de atunci.