Piaţa asigurărilor din România, care în ultimii ani a fost pusă în faţa a două dintre cele mai mari falimente istorice, traversează şi va continua să traverseze o perioadă destul de complicată, în special pentru clienţii RCA care încă se străduiesc să se obişnuiască cu tarifele mult mai mari ale poliţelor RCA.
În aceste condiţii, după ce a durat mai bine de 5 ani dacă nu chiar mai mult pentru ca reglementatorul (ASF – n. red.) să pună piciorul în prag şi să ia măsuri în cazurile companiilor City Insurance şi Euroins, transparenţa nu ar trebui să fie din ce în ce mai mare? De ce în continuare instituţiile care deţin toate informaţiile privind o piaţă atât de importantă aleg informaţiile pe care să le facă publice în loc să ofere din ce în ce mai multe detalii, deschidere şi cifre concrete?
Relevanţa este cel mai probabil cuvântul-cheie de care, de obicei, se leagă orice instituţie când furnizează anumite informaţii în rapoartele periodice, dar dacă lucrurile, evoluţiile şi companiile nu sunt urmărite pe tot parcursul lor, când capătă relevanţă, adică când ajung să fie lideri de piaţă, s-ar putea să ne trezim că exact parcursul conta de fapt.
Acesta este chiar exemplul City Insurance care de-a lungul evoluţiei sale, din cauza unei practici eronate de captare de cotă de piaţă prin preţuri de dumping, a ajuns liderul pieţei RCA, dar şi liderul întregii pieţe a asigurărilor pentru ca într-un final să se prăbuşească.