♦ Creşterea economică rapidă înregistrată este pusă în pericol de accentuarea dezechilibrelor fiscale şi externe ♦ BNR va majora de trei ori dobânda în 2018 ♦ Cursul va creşte spre 4,7 lei/euro ♦ Vor urma ieşiri nete de capital
Un raport al UniCredit Bank sintetizează ceea ce economiştii tot spun în ultimul an: politica fiscală reprezintă cel mai mare risc la adresa stabilităţii macroeconomice.
Bancherii UniCredit nu se sfiesc să folosească cuvinte tari: guvernul continuă să ia măsuri „populiste”, cu implicaţii serioase asupra evoluţiei viitoare a economiei.
„Guvernul continuă să implementeze măsuri populiste, deşi resursele sunt limitate: anticipăm o creştere de doar 1,2% a veniturilor din taxe anul acesta, în pofida unei creşteri nominale a PIB de 9,9%. Mai mult, salariile din sectorul public şi cheltuielile sociale ar putea creşte cu 16,6% în 2017 faţă de 2016.”
Guvernul a reacţionat nervos de fiecare dată când a primit astfel de atenţionări.
Ultima ieşire a premierului Mihai Tudose a fost antologică. El a ameninţat că nu va mai discuta cu reprezentanţii FMI dacă instituţia va mai face previziuni „eronate” despre evoluţia economiei româneşti. FMI anticipa că politica fiscală expansionistă va conduce la majorarea deficitelor peste ţinte.
Acelaşi lucru îl spune raportul UniCredit: deficitul bugetar va fi menţinut în acest an în limita a 3% din PIB, dar cu preţul sacrificării investiţiilor. Anul viitor echilibrul se va rupe.
„Măsuri ad-hoc, majorări de taxe şi reduceri ale investiţiilor publice ar putea menţine deficitul bugetar sub 3% din PIB anul acesta, dar nu şi în 2018. Creşterea consumului privat şi intrările reduse de fonduri europene vor conduce la ieşiri nete de capital din România. În plus, creşterea salariilor într-un ritm mai accelerat decât cel al creşterii productivităţii indică faptul că leul ar trebui să se deprecieze în anii următori. BNR a majorat dobânda la facilitatea de depozit cu 25 de puncte de bază, până la 0,5% în octombrie, şi anticipăm o nouă majorare de 25 de puncte de bază în noiembrie, urmând ca în prima jumătate a anului 2018 să decidă majorarea dobânzii de politică monetară de trei ori.”
Potrivit documentului citat, politica fiscală reprezintă cel mai mare risc la adresa stabilităţii macroeconomice. Chiar dacă guvernul a anulat unele decizii anterioare de relaxare fiscală (revenirea la supraacczia la carburanţi) şi a temperat unele promisiuni salariale (artificiul care va determina ca 84% din majorarea de salarii de anul viitor să fie anulată de transferul contribuţiilor sociale în totalitate în sarcina angajaţilor), lucrurile nu stau bine pentru 2018.
„Guvernul riscă să încheie anul 2018 cu un deficit bugetar de aproximativ 3,7% din PIB, pentru că veniturile bugetare nu pot finanţa relaxarea fiscală planificată . Această estimare a deficitului ia în calcul o continuare a reducerii investiţiilor publice.”
Potrivit documentului citat, creşterea economică ar putea încetini de la 5,3% în 2017 (5,6% în previziunile guvernului) la 3,6% în 2018 pe fondul unei temperări a principalilor factori de creştere, anume consumul şi stocurile.
Potrivit sursei citate, consumul privat ar urma să-şi tempereze evoluţia de la 6,6% în acest an la 4% anul viitor, inflaţia ar urma să ajungă de la 1,1% în acest an la 3,4% anul ce vine, în vreme ce cursul leu/euro ar putea ajunge la 4,63 de lei pentru un euro, o deteriorare totuşi nesemnificativă, de doar 1,3%.
În aceeaşi vreme, datoria publică ar urma să se majoreze la 39% din PIB în 2018, faţă de 38,1% în acest an.
Cel mai rău este că reducerea investiţiilor publice nu este suplinită de majorarea veniturilor din fondurile europene.
„Mai îngrijorător este faptul că guvernul a renunţat la îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE anul acesta, reducând cofinanţarea planificată. Intrările de fonduri structurale şi de coeziune s-au redus la 274 milioane de euro în primele şapte luni ale anului 2017 (conform Ministerului Finanţelor Publice) şi s-ar putea situa sub 1% din PIB anul acesta. Îmbunătăţirea de anul viitor ar putea fi minoră, ţinând cont de majorarea constrângerilor bugetare, context în care este puţin probabil să fie iniţiate noi proiecte mari de infrastructură.”
