România ar trebui să urmeze modelul polonez, unde capitalul autohton este preponderent în economie şi chiar a început să se extindă regional, astfel încât să se protejeze în faţa unor ieşiri masive de capital străin sau în eventualitatea unei crize economice.
„Există o nevoie de un capital românesc. M-aş uita la două modele total opuse: cel polonez şi cel maghiar. În Ungaria, PIB-ul este extrem de concentrat în companii străine. Dar dacă mă uit la modelul polonez, există companii antreprenoriale extrem de puternice, care încep să îşi asume un rol regional. Cred că trebuie să învăţăm de la polonezi ca să nu ne ducem spre modelul maghiar, care este extrem de expus la investiţii străine. O eventuală retragere de capital sau criză financiară este mult mai bine atenuată dacă prezenţa capitalului românesc este mult mai puternică“, a declarat Dan Minulescu, CEO al grupului activ în industria alimentară Macromex, cu afaceri de circa 700 de milioane de lei.
Antreprenorul a fost prezent la conferinţa „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania.
În cadrul conferinţei, aproximativ 300 de antreprenori, manageri de companii româneşti, bancheri şi consultanţi au discutat despre importanţa susţinerii capitalului autohton şi de punerea acestuia pe picior de egalitate cu cel străin, nu doar prin măsuri fiscale, ci prin deschiderea către discuţii a autorităţilor.
„Noi, oamenii de afaceri, suntem întrebaţi sau avem întâlniri cu politicienii înainte de alegeri. După alegeri, în momentul în care s-a luat puterea, nu mai existăm. Sperăm să nu se mai întâmple aşa, politicienii să înţeleagă faptul că nu se mai poate lucra aşa. Probabil că şi noi, ca antreprenori, am greşit că nu ne-am asociat, să încercăm să schimbăm ceva“, a subliniat Radu Timiş, proprietarul procesatorului de carne Cris-Tim, unul dintre cei mai mari jucători din domeniu.
Radu Timiş spune şi că a aşteptat nouă luni pentru a primi autorizaţie pentru o investiţie de 1,2 milioane de euro şi că în cazul unei multinaţionale termenul de primire a autorizaţiei ar fi fost mai mic şi ar fi fost respectat.
Antreprenorii cred că multinaţionalele au o putere mai mare de negociere prin faptul că sunt mai bine reprezentate de asociaţii sau ambasade şi recunosc că o asociere mult mai puternică ar ajuta dialogul dintre oamenii de afaceri locali şi autorităţile locale.
„Mi-aş dori să constituim asociaţii puternice şi să nu aşteptăm ca politicul să îşi îndrepte privirea către noi. Încă nu ştim valoarea asocierii şi a luptei pentru ceea ce ne dorim. Ar trebui să constituim organizaţii puternice şi atunci când dorim ceva să mergem la guvernanţi şi să dialogăm, să găsim un limbaj comun astfel încât să schimbăm lucrurile aşa cum vrem. Cred că stă în puterea noastră să putem face acest lucru”, a declarat Adrian Mihai, unul dintre fondatorii FAN Courier, liderul pieţei de curierat local, în cadrul celei de-a treisprezecea întâlniri ZF Antreprenorii României.
Iniţiativa ZF a ajuns astfel în Capitală, după ce de-a lungul acestui an a strâns la discuţii circa 3.000 de antreprenori, manageri, bancheri şi autorităţi locale în oraşele Timişoara, Sibiu, Piteşti, Braşov, Iaşi, Craiova, Alba Iulia, Constanţa, Cluj-Napoca, Oradea, Galaţi şi Baia Mare care au discutat despre problemele cu care se confruntă şi au venit cu soluţii pentru creşterea capitalului autohton.
„Problemele generale pe care le-am receptat în cele 12 evenimente includeau şi minusuri sesizate în relaţia cu băncile, dar infrastructura a fost pe buzele tuturor, iar obstacolele puse de autorităţi şi ANAF-ul au fost numărul unu în toate sesizările primite de la antreprenori. De asemenea, în vestul şi centrul ţării există o lipsă tot mai acută a forţei de muncă specializate, dar şi a muncitorilor”, a spus Andrei Dudoiu, director general adjunct al Băncii Transilvania. La Bucureşti, managerii şi antreprenorii au subliniat şi faptul că, de multe ori, există o discriminare a capitalului autohton în raport cu multinaţionalele.
„Multinaţionalele pot deschide mai uşor uşi pentru că vin cu altă anvergură, lucru care este din punctul meu nu ar trebui să se mai întâmple. Companiile româneşti ar trebui să fie tratate dacă nu egal, mai bine decât cele multinaţionale pentru că capitalul românesc rămâne aici”, a spus Mircea Varga, CFO în cadrul Ţiriac Holding.
La rândul ei, Mihaela Drăghici, PR manager în cadrul Romaqua Group, cea mai mare companie românescă din industria băuturilor, dar şi cel mai mare angajator din domeniu, a vorbit despre faptul că antreprenorii români nu sunt trataţi de autorităţi la fel ca investitorii străini. ‚Există o discrepanţă între declaraţii şi realitate. Domnul ministru al economiei Costin Borc a spus în luna mai aşa: «Situaţia trebuie să se schimbe în sensul unui sprijin pentru ca firmele româneşti să se dezvolte mai repede». Romaqua Group a solicitat o întrevedere cu ministrul economiei şi a fost refuzată. Iar cei de la Coca-Cola HBC au fost acceptaţi imediat pentru că au fost asistaţi de ambasadorul SUA. Aceasta este diferenţa între declaraţii şi realitate. Nu suntem trataţi cu seriozitate, ci cu indiferenţă”, a declarat ea în cadrul conferinţei.
De asemenea, a subliniat faptul că statul sprijină mai mult companiile multinaţionale decât pe cele cu capital autohton, dând exemplul Nokia, care a primit facilităţi fiscale, autostradă, în timp ce Romaqua Group, pentru o investiţie mai mare la Sebeş, a primit „o linie continuă pe carosabil astfel încât camioanele să nu mai poată ieşi sau intra direct la fabrică”.
Pe de altă parte, antreprenorii au ajuns la concluzia că nu mai trebuie să aştepte ca statul „să-şi arunce privirea” către mediul de afaceri şi că trebuie să găsească singuri modalităţi prin care să îşi menţină sau să-şi crească businessurile, chiar şi când vine vorba de găsirea de forţă de muncă.
„Nu putem aştepta mereu după guvernanţi. Noi deja am făcut două clase profesionale în Filipeşti şi deja tinerii vin şi lucrează cu jumătate de normă vara. Trebuie să ne adaptăm la ce se întâmplă în piaţă. Programa este tot mai complexă, se creează o elită, iar restul rămân analfabeţi. Şcoala românească lucrează doar cu elitele, acestea pleacă în afară şi noi rămânem cu analfabeţii”, este de părere Radu Timiş. La rândul său, Marius Ştefan, fondator şi acţionar în cadrul firmei de rent-a-car Autonom, crede că antreprenorii ar trebui să se implice mai mult în societate.
„Noi avem sediul social în Piatra Neamţ şi cred că am o datorie să fac ceva pentru judeţ. Tot ce înseamnă funcţii de financiar, logistică, tot ce înseamnă muncă de la distanţă i-am angajat din Neamţ”, a declarat antreprenorul.
⇒ CE AU DECLARAT INVITAŢII PREZENŢI LA EVENIMENT
Ömer Tetik,CEO Banca Transilvania
- Am avut până acum 12 ediţii ale conferinţei „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României”, am fost peste tot în România.
- În toate zonele am observat că există din partea antreprenorilor o cerere de lobby în faţa autorităţilor, în faţa BNR-ului, în faţa guvernului. În cele 12 ediţii am discutat despre investiţii şi investitori străini, infrastructură, investiţii locale, susţinerea din partea autorităţilor, succesiunea sau nevoia de resurse umane. Am observat că antreprenorii din toată ţara se confruntă cam cu aceleaşi probleme.
- La începutul anului am vrut să vedem dacă această creştere foarte mare a Băncii Transilvania din ultimii ani a fost una solidă şi am vrut să vedem ce spun antreprenorii, ce aşteptări au de la bancă. Am aflat multe, de la fiecare ediţie am plecat cu o listă de lucruri pe care le avem de făcut.
- Toţi cei care au participat la aceste conferinţe sunt antreprenori care au creat businessuri de la zero de succes. Şi astăzi, la Bucureşti, poate aud miniştrii mult mai bine ceea ce aşteptăm de la noul guvern, care sunt perspectivele de dezvoltare ale României.
Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania
- Cred că am întâlnit peste 2.500 de antreprenori de-a lungul derulării acestor conferinţe. Impresia mea este că oamenii sunt obosiţi, dar nu cedează, continuă să se lupte. Chiar un antreprenor din ţară îmi spunea că şi-a deschis o afacere în Germania, el având aici un business în construcţii. Povestea că acolo lucrează cu trei oameni, face proiecte şi spunea că se plictiseşte în Germania, nu are nicio provocare lucrurile merg fluent. Cred că după toate provocările cu care se confruntă un antreprenor aici s-ar descurca foarte bine într-o piaţă stabilă.
- Problemele generale pe care le-am receptat în cele 12 evenimente includeau şi minusuri sesizate în relaţia cu băncile, dar infrastructura a fost pe buzele tuturor, iar obstacolele puse de autorităţi şi ANAF-ul au fost numărul unu în toate sesizările primite de la antreprenori. De asemenea, în vestul şi centrul ţării există o lipsă tot mai acută a forţei de muncă specializate, dar şi a muncitorilor. Dispariţia şcolilor profesionale are recul acum în economie. Totodată, lipsa predictibilităţii a fost o problemă rostită de majoritarea antreprenorilor. Chiar dacă în campania electorală am auzit de mai multe ori „susţinerea capitalului românesc”, cel mai probabil după ce se încheie campania revenim la „starea de bine” pe care o avem acum în economie.
- Investitorii străini au investit în industrii care aduc valoare adăugată. Cred că aici este un minus al capitalului autohton, nu există încă forţă suficientă pentru a investi în acest tip de industrii, la care se adaugă competiţia cu multinaţionalele. Un program coorent pentru industriile care aduc valoare adăugată în economie ar face foarte bine capitalului autohton. Noi suntem pregătiţi ca bancheri să îi susţinem pe antreprenori.
- În Bucureşti avem o cotă de piaţă de 9-10% pe segmentul persoane juridice, în timp ce în Ardeal avem sucursale unde cota noastră de piaţă pe acest segment depăşeşte 30%. Însă Bucureştiul este o piaţă dinamică.
Dan Minulescu, CEO, Macromex (industria alimentară)
- Este o nevoie disperată de recredibilizare a capitalului românesc. Mă refer la faptul că oamenii de afaceri români sunt asociaţi de multă vreme cu surse dubioase. Trebuie să schimbăm acest lucru.
- Există o nevoie de capital românesc în capital românesc. M-aş uita la două modele total opuse: cel polonez şi cel maghiar. În Ungaria, PIB-ul este extrem de concentrat în companii străine, cred că peste 80%, astfel că noi sutem într-o situaţie fericită. Dar dacă mă uit la modelul polonez, există companii antreprenoriale extrem de puternice, care încep să îşi asume un rol regional. Dacă ne uităm la fluxul de numerar direct între România şi Polonia, este o diferenţă covârşitoare în favoarea lor. Este într-adevăr o piaţă mult mai mare.
- Cred că România trebuie să-şi asume un rol de lider regional, suntem cea mai mare piaţă ca număr de locuitori din sud-estul Europei.
- Beneficiile pe care le-am avea pe termen scurt, mediu şi chiar lung dacă ar creşte credibilitatea capitalului românesc ar fi o fiabilizare a bursei de capital. Bursa de la Varşovia a devenit mai puternică decât cea de la Viena, care a fost până nu demult numărul unu în Europa Centrală şi de Est. Guvernul polonez pare puţin extremist şi poate uneori atinge chiar în sine apartenenţa Poloniei în UE. Polonia are o voce puternică în UE, nu se lasă dominată, ştie ce are de făcut. Dar cred că trebuie să învăţăm de la polonezi ca să nu ne ducem spre modelul maghiar, care este extrem de expus. O eventuală retragere de capital, criză financiară, este mult mai atenuată dacă prezenţa capitalului românesc este mult mai puternică. Nu ne putem imagina o lume în care nu vor mai fi crize economice, ele vor exista, sunt ciclice, schimbările din acest an sunt traumatice în economia şi politica mondială şi ne putem aştepta la efecte în această direcţie.
- Suferim cronic de migraţia capitalului uman, ea a fost încurajată la acel moment, însă evident că a fost un lucru greşit. Poate pe termen scurt a fost o oportunitate, dar pe termen lung este un dezastru.
Radu Timiş, proprietar, Cris-Tim (procesarea cărnii)
- La noi durează luni să luăm o autorizaţie, însă dacă la o multinaţională nu s-a respectat termenul, sună ambasadorul să vadă ce s-a întâmplat. La noi, antreprenorii, poate să treacă şi opt luni. Am luat o autorizaţie pentru un grajd în care am investit 1,2 milioane de euro după nouă luni.
- Decalajul dintre noi şi businessurile occidentale încă este foarte mare. Nu poţi în 10-20 de ani să stingi decalajele dintre antreprenorii din România şi cei din vest. Ei sunt la a treia generaţie de antreprenori. Au bani, know-how, şi-au consolidat businessurile, au experienţă, iar noi trebuie să facem asta într-o singură generaţie. Este normal că mulţi antreprenori sunt obosiţi, pentru că vor să rupă acest decalaj dintre noi şi cei de afară.
- Noi suntem întrebaţi sau avem întâlniri cu politicienii înainte de alegeri. După alegeri, în momentul în care s-a luat puterea, nu mai existăm. Sperăm să nu se mai întâmple aşa, să înţeleagă faptul că nu se mai poate lucra aşa. Probabil că şi noi, ca antreprenori, am greşit că nu ne-am asociat, să încercăm să schimbăm ceva.
- Se închid efectiv companii peste noapte din cauza unor probleme relativ minore cu instituţii precum ANAF-ul. Aceste instituţii nu ţin cont că aceste companii ţin 500-1.000 de angajaţi. Taie capul companiei în acel moment, compania ajunge să câştige însă în justiţie, dar este deja distrusă.
- Capitalul românesc este din ce în ce mai puţin. Ale cui interese le va reprezenta politicul peste 5-10 ani dacă noi nu vom mai exista? Noi, românii cu viziune europeană, unde vom mai fi peste 10-15 ani? Cris-Tim cu siguranţă va exista, pentru că eu, atunci când am făcut compania, am spus că va fi pentru 100 de ani.
- Nu putem aştepta mereu după guvernanţi. Noi deja am făcut două clase profesionale în Filipeşti şi deja tinerii vin şi lucrează cu jumătate de normă vara. Trebuie să ne adaptăm la ce se întâmplă în piaţă. Programa este tot mai complexă, se creează o elită, iar restul rămân analfabeţi. Şcoala românească lucrează doar cu elitele, acestea pleacă în afară şi noi rămânem cu analfabeţii.
Adrian Mihai, fondator, Fan Courier (curierat)
- Ne uităm în vest şi vedem societăţi aşezate, iar noi suntem departe de a ajunge la o astfel de societate. Mi-aş dori să constituim asociaţii puternice şi să nu aşteptăm ca politicul să îşi îndrepte privirea către noi. Încă nu ştim valoarea asocierii şi a luptei pentru ceea ce ne dorim.
- Ar trebui să constituim organizaţii puternice şi atunci când dorim ceva să mergem la guvernanţi şi să dialogăm, să găsim un limbaj comun astfel încât să schimbăm lucrurile aşa cum vrem. Cred că stă în puterea noastră să putem face acest lcuru. Nu este simplu, dar nu este nici foarte complicat. Sunt câteva organizaţii care au început să dialogheze cu guvernul şi sunt câteva măsuri luate de guvern în urma discuţiilor cu mediul de afaceri prin aceste organizaţii.
- După ’90 eram ca nişte pictori în faţa unei coli albe de hârtie şi urma să desenăm. Aveam dorinţa să desenăm, dar nu aveam cunoştinţe. Şi atunci am început să mâzgălim. Încet-încet lucrurile au început să se organizeze, iar în businessul românesc au rămas cei care ştiu să facă afaceri, cei care sunt pasionaţi, care ştiu să facă echipă cu managerii lor.
- Suntem departe de a fi o societate aşezată. Ne-am fi dorit să fim la a cincea generaţie de antreprenori, dar de doar de 25 de ani am început să facem business şi mai avem multe lucruri de făcut. Un om de afaceri român nu se poate plictisi.
- Productivitatea nu ţine de organizarea unei companii, ci de organizarea societăţii. Mai avem mult până să atingem productivitatea celor din vest. Principala problemă a diferenţei de productivitate o reprezintă încrederea în guvernanţi, în vecinul nostru, în autorităţi şi în alţi oameni în general. Dacă vom reuşi să creştem încrederea între noi, vom reuşi să creştem şi productivitatea.
- Pentru a creşte productivitatea trebuie să găseşti şi oameni pregătiţi. Am căutat un electrician şi nu am găsit. Şcolile profesionale s-au desfiinţat şi dacă vrei un electrician cauţi mult timp. Şi nu numai electricieni, există o lipsă acută de forţă de muncă pregătită. Aici ar trebui să schimbe învăţământul românesc ceva, dar dacă noi vom sta să aşteptăm asta, o să aşteptăm mult timp. Trebuie să le cerem guvernanţilor ceea ce dorim. Vom obţine dacă vom lupta pentru el.
Mircea Varga, CFO, Ţiriac Holdings
- Problemele cu care se confruntă companiile româneşti sunt legate de lipsa, probabil, a personalului calificat. Noi, companiile româneşti, în comparaţie cu multinaţionalele, nu avem acces la aceste resurse umane calificate. Diferenţa mare între noi şi ei este poate modul în care plătim angajaţii. Nu este surprinzătoare această analiză pentru mine. Noi spunem că plătim mai puţin un salariat într-o companie românească decât într-o companie multinaţională şi în mod paradoxal pe noi ne costă mai mult un român decât un salariat într-o multinaţională. De ce? Din cauza productivităţii scăzute. Şi aici cred că este o rezervă pe care companiile din România o au încă şi unde pot aduce ceva în plus. Este şi un cerc vicios. Noi avem în companiile din România mulţi oameni plătiţi cu mai puţini bani, companiile multinaţionale îi tentează cu salarii mai mari, le vând lucruri care nu întotdeauna se întâmplă. Mie mi s-a întâmplat acest lucru şi am preferat o companie românească pentru că acesta este un loc în care poţi să creşti, să schimbi lucruri.
- Ne confruntăm cu o lipsă de forţă de muncă pe piaţă, dar acaparăm mulţi angajaţi în companiile româneşti fără însă a ne reseta din punctul de vedere al productivităţii. Antreprenori, trebuie să aveţi mai multă încredere în managementul românesc, în oamenii pe care îi aveţi lângă dumneavoastră pentru că alături de ei puteţi schimba lucrurile. Aveţi încredere şi lăsaţi-i să-şi facă treaba.
- Trebuie să ne reinventăm, cred că există suficiente resurse în companii cu care să devină mai puternici. Sunt foarte multe companii în România şi asta e problema, că suntem fărâmiţaţi în bucăţele. Cred că ar trebui să ne gândim mult mai mult la a ne uni forţele prin fuziuni şi achiziţii. Eu cred că este o modalitate să devenim mai puternici în faţa multinaţionalelor.
- Multinaţionalele pot deschide mai uşor uşi pentru că vin cu altă anvergură, lucru care este din punctul meu de vedere nu ar trebui să se mai întâmple. Companiile româneşti ar trebui să fie tratate dacă nu egal, mai bine decât cele multinaţionale, deoarece capitalul românesc rămâne aici.
Florian Neagu, director adjunct, Direcţia de Stabilitate Financiară a BNR
- La BNR am făcut un studiu despre ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani cu companiile din România şi dacă suntem mulţumiţi de ceea ce vedem sau nu. Pasul următor este să vedem viitorul, cam cum arată. Am ales trei categorii de firme, pe care cel mai probabil le vom mai regăsi în economie peste un deceniu. Prima categorie este cea a veteranilor, a doua elitele economiei româneşti, care cel mai probabil vor fi prezente şi peste un deceniu în piaţă, şi a treia, categoria firmelor de stat.
- Economia României este formată în cea mai mare parte de companii care au trecut de prima tinereţe şi viitorul va arăta cel mai probabil la fel. Iar acest lucru aduce cu sine o serie de provocări: cum se va face transferul de la o generaţie la alta, dacă firmele care au fost înfiinţate în mileniul trecut vor fi capabile să ofere bunuri şi servicii cerute de piaţă şi peste un deceniu. Cel mai probabil nu toţi veteranii vor face faţă acestor provocări şi aşa că i-am împărţit în două categorii şi anume veteranii în putere, cei care de la momentul înfiinţării au avut o evoluţie crescătoare, şi veteranii în decădere, cei pe care probabil nu o să-i mai găsim în piaţă peste un deceniu. Veteranii în putere sunt destul de importanţi în economie, fac cam 30-35% din cifra de afaceri şi din valoarea adăugată şi sunt în jur de 52.000 de companii. Ce lecţie am învăţat de la aceste companii: păstraţi-vă bilanţurile sănătoase indiferent de ciclurile economice. Dacă ne uităm, veteranii în putere au avut tot timpul o lichiditate sănătoasă comparativ cu ceilalţi, îndatorarea a fost mai redusă.
- Dacă vrei să vezi cum stă o economie, te uiţi la elite şi avem circa 13.000 de firme în această categorie, cu un rol în economie destul de mare. Ponderea lor în cifra de afaceri este de circa 40%. Aceste elite sunt foarte bune ca să ne spună şi care ne sunt limitele. Vrem să creştem cu 5% pe an, dar dacă toată economia ar fi fost formată din elite până acum, creşterea economică medie din ultimii ani s-ar fi majorat de la 2,6% la 3,5%. Cam aceasta este limita pe care o avem.
Mihaela Drăghici, PR director, Romaqua Group (producţie de băuturi)
- Romaqua Group este o companie cu capital 100% românesc şi a fost înfiinţată în anul 1998. Avem 2.000 de angajaţi, suntem cel mai mare angajator din industria băuturilor şi avem o cifră de afaceri de 140 de milioane de euro pe an. Activăm în trei sectoare şi anume ape minerale naturale, băuturi răcoritoare plate şi carbogazoase şi bere. Anul acesta am sărbatorit 210 ani de tradiţie, 210 ani de când apa minerală naturală se îmbuteliază la nivel industrial. Romaqua Group a pătruns pe piaţa berii în anul 2008 cu brandul Albacher, printr-o investiţie care a ajuns la 70 de milioane de euro anul acesta. În ciuda faptului că suntem un grup puternic, vreau să vă arăt cum am fost trataţi comparativ cu compania Nokia, care a demarat o investiţie în acelaşi timp. Compania Nokia pentru o investiţie de 50 de milioane de euro a primit autostradă, o mulţime de facilităţi fiscale, iar Romaqua Group pentru o investiţie de 70 de milioane de euro a primit o linie continuă pe carosabil astfel încât camioanele să nu mai poată ieşi sau intra direct la fabrică. Asta a fost conduita generală a guvernului de la acea vreme şi nu doar faţă de Romaqua Group, ci faţă de toţi investitorii români.
- Există o discrepanţă între declaraţii şi realitate. Domnul ministru al economiei Costin Borc a spus în luna mai aşa: „Situaţia trebuie să se schimbe în sensul unui sprijin pentru ca firmele româneşti să se dezvolte mai repede”. Romaqua Group a solicitat o întrevedere cu ministrul economiei şi a fost refuzată. Iar cei de la Coca-Cola HBC au fost acceptaţi imediat pentru că au fost asistaţi de ambasadorul SUA. Aceasta este diferenţa între declaraţii şi realitate. Nu suntem trataţi cu seriozitate, ci cu indiferenţă.
Sergiu Chirca, membru al CA, Elefant.ro (retail online)
- Elefant.ro este magazinul online numărul doi din România după numărul de comenzi. Proiectul Elefant.ro este unul creat de la zero de Fribourg Capital împreună cu partenerul Dan Vidraşcu acum şase ani. Nu a fost o companie achiziţionată de fond, ci a fost creată de la zero.
- Iniţial aveam un plan de afaceri cu 200.000 de euro, cineva cu mai multă experienţă a mai adăugat un zero şi proiectul a devenit credibil, iar acum suntem în situaţia de a mai adăuga un zero. În cei şase ani de activitate s-au investit 12 milioane de euro în acest proiect şi este un exemplu foarte bun de investiţii cu capital românesc, după care s-au mai atras bani din piaţă, s-au făcut alte runde de finanţări, ultima rundă în valoare de 5 milioane de euro fiind încheiată chiar în acest an. Bineînţeles că vorbind de acele provocări antreprenoriale, accesul la finanţare este astăzi o prioritate. Creditele bancare sunt destinate unor companii mai mature şi nu sunt accesibile la un stadiu incipient al unui proiect. Celelalte opţiuni de creditare sunt limitate. Este o iniţiativă frumoasă a bursei sau micile exemple de obligaţiuni corporative nu sunt suficiente. Firmele de private equity sunt astăzi o soluţie reală în România. Pentru noi, cei din private equity, este uşor să vorbim, dar pentru antreprenori sunt mai multe situaţii care trebuie depăşite. Prima începe cu asocierea cu un fond de investiţii şi presupune cedarea unei părţi din business, chiar a unui pachet majoritar. Şi dacă există această viziune de asociere cu cineva, este abia prima parte, după care apar problemele, apare implementarea. Pentru un antreprenor este extrem de complicat să treacă prin toate procesele de due diligence. O mare parte a succesului de atragere de băni de către Elefant.ro din piaţă este că alături de echipa de management a lucrat şi echipa fondului care are experienţă în asta. Dar şi după asta apar alte probleme. Mai vin şi provocările de business precum extinderea afacerii. În cazul Elefant.ro strategia de extindere pe alte pieţe a fost gândită de mai mult timp, dar am început s-o implementăm abia în acest an.
Marius Ştefan, fondator, Autonom (închirieri maşini)
- Noi închiriem maşini şi majoritatea clienţilor noştri sunt din afara ţării. Şi atunci investim în promovare, dar nu în România. Sub 1% din cifra noastră de afaceri este adusă de persoane cu domiciliul în România. N-o să ne vedeţi deci cu reclamă pe TV. Autonom este o companie de familie. La începutul anilor 2000 eu şi fratele meu am decis să emigrăm, eu în SUA, el în Franţa, cu burse de studii. După ce am văzut ce se întâmplă acolo, ne-am gândit dacă putem să facem ceva în ţara în care ne-am născut cu cunoştinţele de acolo. Ne-am întors în ţară, eu în anul 2005 şi el un an mai târziu, şi am pornit mai multe iniţiative antreprenoriale şi unele dintre ele au avut succes. Autonom a avut creşteri de două cifre în fiecare an şi anul acesta la fel.
- Dacă simţiţi că aţi ajuns la o limită, că nu sunteţi sprijiniţi de stat, concurenţa este neloială, încercaţi şi alte pieţe. Noi asta am făcut. Acum un an şi jumătate am deschis o companie în Ungaria ca să vedem dacă ce-a avut succes în România poate să aibă şi în altă ţară. Acum, după un an şi jumătate, vedem că da, este o companie profitabilă, în creştere şi acum ne gândim să intrăm pe alte pieţe. Şi chiar dacă această experienţă nu va avea succes, vă garantez că veţi putea învăţa foarte multe din această experienţă. Sunt puţini antreprenori care încearcă.
- S-a vorbit mult despre fuziuni şi achiziţii. Am încercat şi noi asta, am cumpărat o companie. Experienţa a fost foarte bună, iar în primele zece luni din acest an am crescut cu 50% cifra de afaceri a companiei.
- Un agent al nostru s-a dus într-un oraş din provincie şi a observat că elevii de la şcoala din oraş învaţă în frig. Agentul s-a dus la inspectorat, inspectoratul a zis că primăria nu a alocat fonduri. Apoi s-a dus la primărie, a cerut să fie primit în audienţă şi i-a spus primarului că şcoala nu are căldură. Primarul a făcut cum a făcut şi a dat căldură în şcoala aceea. De ce a făcut lucrul acesta? Pentru că noi tot timpul vorbim de autonomie, de implicare civică, încercăm să se implice în comunitate. Noi avem sediul social în Piatra Neamţ şi cred că am o datorie să fac ceva pentru judeţ. Tot ce înseamnă funcţii de financiar, logistică, tot ce înseamnă muncă de la distanţă i-am angajat din Neamţ.
