Restructurarea băncilor din România după anii de criză se apropie de final, bilanţurile sunt curăţate în proporţie de 75% de creditele neperformante, profitul a revenit, dar mai mult din jocul provizioanelor decât din creşterea activităţii bancare.
Economia României creşte, dar fără să se bazeze atât de mult pe creditare, ceea ce face ca ponderea sistemului bancar şi a creditării în PIB, indicatori folosiţi pentru a vedea cât este gradul de intermediere bancară, să scadă.
Dacă piaţa de retail bancar şi-a mai revenit, susţinută de Prima casă şi creditele de consum, câştigătorii fiind băncile mari cu multe sucursale, piaţa corporate continuă să fie extrem de dură, cu o creştere mai degrabă aproape de zero decât de câteva procente consistente. Creşterile de sold pe creditele corporate sunt anulate de rambursările companiilor, aşa că rezultatul arată o stagnare.
Deşi economia merge peste aşteptări, creşterea de peste 5% pe an nu este captată şi de bănci. Este prea puţin business, în special business făcut de firmele româneşti, care să fie finanţat de bănci. Multinaţionalele se bazează pe banii de la centru, devenind adevărate centre de plasament financiar pentru lichidităţile grupului, iar companiile româneşti fie produc prea mult cash pozitiv pentru a avea nevoie de credite, în puţine cazuri, ce-i drept, fie sunt nebancabile, cu un risc ridicat care este acomodat mai greu de bănci.
În aceste condiţii, veniturile băncilor, din intermediere - credite minus depozite, din comisioane, din tranzacţionare sunt în scădere pentru că dobânzile sunt prea mici, în valoare nominală, marjele sunt prea mici pe corporate, iar pieţele financiare au spreaduri reduse din cauza fluctuaţiilor mici pe curs şi pe dobânzi.
Sunt prea multe bănci pe piaţă pentru cât business bancar poate să genereze economia, mediul de business, persoanele fizice.
Vom încerca să aflăm ce ne va aduce viitorul, cel puţin în următorii 2-3 ani, de la ZF Banker’s Summit, 4-5 iulie.