♦ Vulnerabilitatea este mai degrabă la creditul furnizor, nu la finanţarea bancară ♦ România pare că se află la intersecţia drumurilor comerciale şi acest lucru vine împreună cu finanţarea, dar băncile nu sunt la înaintare, ci sunt complementare.
Sistemul bancar românesc pare a fi foarte solid, în ciuda situaţiilor din Statele Unite şi Elveţia, dar pe de altă parte se vede o scădere dramatică a intermedierii bancare, iar în paralel finanţarea alternativă a crescut foarte mult, a spus Mişu Negriţoiu, fost bancher, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
„Sistemul bancar românesc mi se pare că este foarte solid. Intermedierea bancară a scăzut dramatic, iar probabil, dacă ne uităm şi la nivel global, finanţarea alternativă a crescut foarte mult. Intermedierea bancară este mai mică de jumătate din PIB-ul României. Până la urmă bankingul nu trebuie să domine. Sursele alternative, pornind de la creditul furnizor care este preponderent în România, trebuie dezvoltate. Acestea ar fi piaţa de capital, fondurile de investiţii, iar fondurile alternative dezvoltă instrumente de finanţare complementare şi nu este rău. Pe de altă parte, nu-mi dau seama cât de sustenabile sunt aceste surse de finanţare. Mi-e teamă să nu fie o perioadă de tranziţie de la o finanţare bazată pe reguli, la o finanţare improvizată sau tranzitorie“, susţine Mişu Negriţoiu.
El a mai adăugat că din această perspectivă, a feliei băncilor în economia României care este mai redusă, şansele ca băncile să se trezească în faţa unor credite neperformante de dimensiuni care să le afecteze structural este foarte redus acum.
„Vulnerabilitatea eu o văd la creditul furnizor, nu la finanţarea bancară. Tot ce s-a făcut cu IMM Invest, programul Ucraina şi ce au mai avut pentru corporaţiile mari, ele sunt cu garanţie de stat, sunt 90% acoperite. Diferenţa este colateral destul de puternică de la cash până la active mai lichide. Dacă vorbim de reaşezări strategice până la urmă România trece acum printr-un proces de dezvoltare bazat pe resetarea fluxurilor de aprovizionare şi producţie. UE a făcut un fond pentru semiconductori, care reprezintă o încurajare a aprovizionării şi producţiei în Europa, iar Europa de Est şi România este o destinaţie căutată. Am văzut acest lucru în industrii. Pare că România este la intersecţia drumurilor comerciale şi acest lucru vine împreună cu finanţarea, dar băncile nu sunt la înaintare aici. Băncile până la urmă sunt complementare“, a explicat Mişu Negriţoiu.
În ceea ce priveşte BNR, Mişu Negriţoiu consideră că poate să reducă inflaţia, chiar dacă într-un ritm foarte lent, iar aşteptările sunt ca dobânda să o ducă mai sus.
„Eu cred că BNR poate să reducă inflaţia pentru că asta şi face. Cel mult ratează un obiectiv, dar o va reduce. Mi s-a părut că BNR a anticipat foarte bine. Creşterea dobânzii a fost o acţiune în linie cu celelalte pieţe. Dacă scade dobânda brusc pierde controlul asupra inflaţiei. Se uită în paşi. Lumea se aşteaptă ca dobânda de finanţare să o ducă mai sus. Nu este clar că o să o scadă. Deşi la americani inflaţia a scăzut foarte mult duc dobânda în sus“, spune fostul bancher.
Mişu Negriţoiu a mai explicat că emisiunile pe care le fac băncile depinde de ponderea lor în sursa de finanţare, iar în principal depinde şi cine cumpără obligaţiunile. „Probabil emisiunile pe care le fac băncile depinde de ponderea lor în sursa de finanţare. În principal depinde cine cumpără obligaţiunile. Suntem într-o perioadă de 10 ani de zile în care finanţarea nu a fost o problemă, dobânzile aproape că n-au existat, finanţarea n-avea costuri. Se resetează piaţa datoriei. S-ar putea ca şi aceste lucruri să fie anumite încercări pentru că nu avem un trend în aproape nimic şi nici nu avem o perspectivă.“
Dacă faci o emisiune de 30 de ani este greu să stabileşti preţul cu aceste schimbări de la an la an şi reaşezarea economiei globale.“
Din perspectiva crizelor bancare din SUA şi Elveţia, Mişu Negriţoiu susţine că autorităţile au reacţionat rapid, iar în ceea ce priveşte Credit Suisse, banca avea un model de business oarecum vulnerabil, în timp ce Sillicon Valley Bank era o bancă extravagantă, care practica mai mult un antreprenoriat decât banking.
„Până la urmă Credit Suisse era cu un model de business oarecum vulnerabil. De fapt, ce a făcut criza a fost să amplifice pierderile lor. Încrederea a dispărut foarte rapid şi statul elveţian nu a făcut altceva decât să forţeze preluarea pentru a stopa scăderea încrederii şi impactul finanţării. Au încercat la început să o susţină direct printr-o linie de credit şi au văzut că banii se duc într-o gaură. Atâta timp cât operaţiunile sunt transparente, inclusiv finanţarea ieftină la băncile centrale se văd în sistem, nu văd să mai fie ceva ascuns. Nu mai este situaţia din anii 80 care erau defapt bonduri, plasamente în imobiliare care au dispărut dintr-o dată din piaţă şi le-au dispărut valoarea, iar calitatea portofoliului s-a schimbat dramatic. Acum finanţarea este mult mai sustenabilă. Până la urmă Sillicon Valley Bank era o bancă extravagantă. Era o bancă cu o supraveghere mai degrabă locală la California şi care îşi promova rolul social decât cel economic, iar creditele acordate erau puţin fundamentate pe analize de risc. Nu a fost o bancă clasică, ordonată, aici a fost mai mult antreprenoriat. Se pare că trebuie să bagi bani mulţi ca să faci altfel de banking“, a mai explicat Mişu Negriţoiu.
