1. Care este numărul total de angajaţi ai statului? Cel mai important indicator care lipseşte din bugetul pe 2012 este numărul de bugetari. Ce fel de buget poţi construi şi poţi prezenta fără să ştii şi fără să expui pe prima pagină cu ce număr de angajaţi mergi în 2012? Din aceştia, câţi funcţionari, câţi medici, câte asistente, câţi profesori? De fapt, bugetul de aici ar fi trebuit să pornească: în 2012 este estimat că vom avea o populaţie de X persoane, din care în detaliu pe structură de vârstă. Apoi, estimăm că vom avea atâţia salariaţi, că vom avea atâţia elevi de şcoală, de grădiniţă, că se vor îmbolnăvi de gripă atâţia oameni, că va trebui finanţate atâtea stadioane, săli de sport. Unde sunt toate aceste date? Este posibil ca cifrele, alocările, să existe, dar din păcate aceeaşi formulă de prezentare ca în fiecare an - un PDF de 360 de pagini de unde trebuie să ghiceşti informaţiile esenţiale - împiedică analiza. De asemenea, lipseşte numărul de angajaţi pe fiecare minister.
2. Ce bază are presupunerea de creştere economică de 2,3% pe care şi-a construit bugetul guvernul? În document este menţionat, pentru prima dată, un interval: plus 1,8% - 2,3% pentru anul următor, dar PIB-ul din 2012 este estimat la 579,6 mld. lei, ceea ce înseamnă o creştere de 2,3%. Sigur că această prognoză are girul, ca şi în ceilalţi ani, al FMI şi al Comisiei Europene. Dar, ca şi în ceilalţi ani, FMI poate greşi. A greşit în 2009, când a estimat pentru România plus 2% şi am avut -7%, a greşit în 2010, când a văzut plus de 1,5% şi a fost minus 1,3% şi deja estima pentru 2012 plus 4%, ceea ce acceptă acum că nu va fi. De altfel, şi faptul că înaintează acum un interval pentru estimarea de creştere arată nesiguranţă. De ce România nu ar fi putut să meargă, din raţiuni de prudenţă, pe zero creştere economică în 2012?
3. Ce şansă de realizare au veniturile de 195 miliarde de lei (46,5 mld. euro), cu 7% mai mari faţă de 2011? Guvernul este cu doar 5 mld. lei mai puţin optimist la nivelul veniturilor bugetare pentru 2012, faţă de proiecţiile construite înainte de declanşarea crizei datoriilor suverane. În proiecţia de buget pe următorii trei ani trimisă la Comisia Europeană în iulie 2011 se prevedeau venituri de 200 mld. lei. La un produs intern brut de 579 mld. lei estimat pentru 2011, faţă de 543 mld. lei în 2010, înseamnă 33,7% din PIB. Ponderea este mai mare cu 0,3% din PIB faţă de 2011, deci creşterea veniturilor se sprijină nu numai pe o creştere de PIB de 2,3%, la rândul său sub semnul întrebării, ci şi pe o îmbunătăţire a colectării. De unde să provină această îmbunătăţire, când abia în 2011 a fost reuşită depăşirea pragului de 33% din PIB la venituri şi numai ca urmare a majorării TVA până la nivelul sufocant de 24%?
4. De ce cheltuielile cu bunuri şi servicii, estimate la 31,7 mld. lei, sunt mai mari cu 8% faţă de 2011 şi sunt chiar mai mari cu 500 mil. lei faţă de prognoza anterioară pentru 2012, când se prevedea o creştere economică de 4% şi un deficit de 3% din PIB? De ce nu pot scădea cheltuielile cu bunuri şi servicii în concordanţă cu reducerea numărului de bugetari? Care sunt top 10 cheltuieli de bunuri şi servicii? Cât a cheltuit statul pe calculatoare în 2011? Dar pe benzină? Câte maşini au cumpărat instituţiile statului anul acesta şi ce buget este făcut pentru achiziţii de autoturisme în 2012? Care sunt capitolele din cheltuielile cu bunuri şi servicii care au crescut cel mai mult şi care au scăzut? Cât dă statul pe licenţe de programe informatice? De ce nu poate lucra cu open-source? Care este randamentul acestor cheltuieli relativ la obiectivele ministerelor/agenţiilor, ce cheltuială presupune un post de bugetar?
5. Nu este prea optimistă evoluţia cheltuielilor cu dobânzile? Înainte de criza datoriilor suverane guvernul prevedea un nivel al cheltuielilor cu dobânzile de 10,1 miliarde de lei, faţă de 9,5 miliarde de lei în 2011, iar acum prevede cheltuieli cu dobânzile de 10,2 miliarde de lei pentru 2012, deci o creştere de 100 milioane de lei. Sigur, România nu este acum în ţinta investitorilor, datoria publică redusă ca pondere în PIB (pe locul III la ţările neîndatorate în Uniunea Europeană, cu o pondere de 37% din PIB, după Estonia - 6% şi Bulgaria - 18%) şi acordul cu FMI fiind atuuri. Dar cea mai mare slăbiciune a a statului - incapacitatea de a strânge venituri la buget, deci ponderea redusă a veniturilor în PIB şi dependenţa mare de finanţarea externă - nu numai a statului, ci a întregului sistem bancar, pune România într-o situaţie dificilă în 2012.
6. Cât de certă este creşterea prognozată a exporturilor cu 10%, în condiţiile în care Uniunea Europeană, cel mai mare partener comercial al României, prevede o creştere de doar 0,6% a PIB, deci mai degrabă o stagnare economică?
Cu triada Germania, Franţa şi Italia, care absoarbe jumătate din exporturile României, la 0,8%, 0,6% şi respectiv 0,1%, o continuare a creşterii exporturilor peste 10% se poate dovedi nesustenabilă. Mai ales în condiţiile în care din 2012 la acest capitol nu va mai contribui Nokia, al doilea mare exportator în 2011 şi 2010.
7. De ce cheltuielile de personal scad cu doar 1,8% în 2012, de la 40,5 miliarde de lei până la 39,8 miliarde de lei, dacă guvernul afirmă că numărul de personal bugetar s-a diminuat cu 10%? Numărul de personal bugetar şi salariile acestora sunt în continuare o nebuloasă pentru România. Ministerul de Finanţe scoate când este întrebat anumite date, Institutul de Statistică oferă alte date. Cât câştigă cei mai bine plătiţi 10%? Care este salariul mediu pe ministere? Aceste date lipsesc din buget.
8. Pe ce se bazează guvernul când estimează că va obţine de la Uniunea Europeană ca decontări pentru facturile trimise la Bruxelles 9,69 miliarde de lei (2,3 mld euro) în 2012, adică cu 60% mai mult decât în acest an? Decontările pe achiziţii publice, care reprezintă 80% din programe, sunt blocate de patru luni din cauza fraudelor şi nici măcar nu se ştie dacă plata facturilor va fi reluată. Absorbţia a 9,69 miliarde de lei într-un singur an ar însemna că România ar trebui să facă într-un singur an, 2012, cu 40% mai mult decât tot ceea ce a reuşit să atragă bani de la UE între 2007 şi 2011, adică timp de cinci ani.
9. De ce nu sunt prezentate şi bugetele companiilor de stat odată cu bugetul de stat şi bugetele ministerelor? De vreme ce Uniunea Europeană cere deja includerea anumitor companii mari de stat în calculul deficitului bugetar, prezentarea unui buget fără rezultatele estimate pentru cele mai importante 35 de companii de stat, care au avut împreună afaceri de 10 miliarde de euro şi pierderi totale de 500 milioane de euro în 2010, este incompletă. Cum pierderile companiilor de stat şi mai ales arieratele pot da peste cap orice estimare a bugetului consolidat prin neplata contribuţiilor sociale sau a celorlalte obligaţii, ar trebui practic incluse la fiecare minister sau, consolidat, într-un capitol participaţii ale statului. Mai ales că multe dintre subvenţiile de la Transporturi, de exemplu, pentru Compania Naţională a Drumurilor sau pentru calea ferată merg chiar la aceste companii.
10. Cine semnează acest buget? "Vrem ca bugetul să fie asumat de persoane cu nume şi prenume", a spus un om de afaceri. Şi este corect. În bună tradiţie de stat, unde funcţionarii nu se prezintă la telefon înainte de începe convorbirea, deci niciodată nu ştii cu cine stai de vorbă, iar angajaţii din orice instituţie - spital, primărie, şcoală - nu au ecusoane cu nume şi prenume, autorul este anonimizat. Nu ai pe cine să întrebi, la fiecare capitol, la fiecare minister să fie trecută o persoană de contact - iată, eu răspund la întrebări, lămuresc ce este de lămurit, arăt cum a fost construit acest buget şi de ce trebuie să arate în acest fel.
11. De ce nu există cuvintele "privatizare", "bursă", "piaţa de capital" în bugetul pe 2012? Îşi asumă sau nu guvernul vânzarea de pachete de acţiuni la companiile statului în 2012? Care sunt veniturile estimate că vor fi obţinute din privatizare în anul următor? Sau poate dacă nu există cuvântul bursă, există "acţiuni" sau "vânzare de acţiuni"? Nici gând. Cuvântul "acţiuni" există, dar în sintagma "acţiuni de control". Cum altfel?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
