Pentru UE, un Euro digital, ale cărui detalii sunt încă aşteptate, ar putea fi un impuls pentru activitate, inovaţie şi încrederea consumatorilor, cu efecte benefice pe orizont mediu şi îndelungat, fiind şi un plus pentru o mai largă utilizare internaţională a Euro, scrie Claudiu Cazacu, XTB România
Băncile centrale au privit cu atenţie evoluţiile din domeniul cripto, şi, pe lângă imensele provocări generate de tendinţa de a atrage proiecte netestate, investitori de diverse grade de risc şi informare, cu creşteri explozive urmate de scăderi dramatice, au identificat şi unele trăsături inovative.
Succesul criptoactivelor a oferit, într-un fel, un mediu de testare ,,pe viu”, nu în laborator, şi a venit cu lecţii importante.
Totuşi, instituţiile centrale ale arhitecturii financiare nu au libertatea de a experimenta într-un fel de vest sălbatic al începuturilor, ci trebuie să se supună unor reguli numeroase. Stabilitatea sistemului financiar şi încrederea cetăţenilor şi companiilor în băncile centrale sunt în joc.
Astfel, atunci când iau în calcul variante digitale ale monedelor proprii, băncile centrale înţeleg nevoia de a comunica din timp, şi de a face paşi mici, diminuând riscurile, dar fiind cu privirea aţintită la beneficii.
Direcţia, însă, e destul de clară: versiunea digitală pentru Euro, lira sterlină, dolarul sau yuanul sunt pe cale să devină, sau au devenit deja, în format restrâns, realitate.
Bănci centrale majore studiază deja de mai mulţi ani introducerea unor variante digitale ale monedelor lor.
Banca Angliei a vorbit despre un orizont de câţiva ani şi a afirmat recent că o decizie finală nu a fost luată. Cu toate acestea, lucrează la un plan general pentru eventualitatea în care s-ar trece la lira digitală.
Fed are un proiect în studiu pe aceeaşi temă.
Un dolar digital ar putea fi, de asemenea, un răspuns la posibilitatea ca China, unde PBOC a testat deja o formă de monedă digitală, să câştige în influenţa globală prin circulaţia mai liberă a yuanului digital.
Ce sunt aceste variante digitale?
CBDC, central bank digital currency, sau moneda digitală emisă de bănci centrale (MDBC) reprezintă o nouă formă de înregistrare electronică a deţinerilor de monedă.
Spre deosebire de banii actuali ,,electronici", vizibili într-o aplicaţie online a unei bănci sau într-un cont de investiţii, această monedă va avea o structură tehnică nouă, permiţând o serie de operaţiuni imposibil sau dificil de realizat în forma utilizată în prezent.
Într-un fel, ele pot fi privite ca îmbinând uşurinţa de utilizare a ,,criptomonedelor clasice” cu acoperirea reală furnizată de o autoritate centrală.
În cadrul discursului său de la London Business School din noiembrie, membrul Comitetului Executiv al BCE Fabio Panetta (care a şi absolvit prestigioasa instituţie) a avut un ton deosebit de critic la adresa criptoactivelor, pe care le considera lipsite de valoare intrinsecă.
Momentul, după colapsul unei burse majore din domeniu, fusese descris de unii din antevorbitori drept o ,,oportunitate” pentru jucătorii de pe piaţă.
Discursul său, critic atât la adresa abordării speculative a unor fonduri, cât şi a modului de supraveghere a pieţei cripto în general, a prefigurat, însă, noi reglementări, şi posibilitatea de lansare a unui Euro digital, după un studiu îndelungat.
BCE, care a observat o scădere a procentului de utilizare a cash-ului în zona Euro în 3 ani la 59% de la 72%, are în vedere dezvoltarea unei aplicaţii de plăţi contactless şi prin coduri QR.
Aceasta ar permite consumatorilor utilizarea independentă, dar şi băncilor conectarea la propriile platforme, astfel încât utilizatorii, dacă doresc, vor putea folosi aplicaţiile de internet deja familiare ale băncilor.
Această interoperabilitate e un semn bun pentru băncile comerciale, care teoretic ar risca o diminuare a prezenţei în piaţă în timp ce băncile centrale ar câştiga masiv în vizibilitate - dacă CBDC ar utiliza o formă de implementare asemănătoare celei actuale din domeniul cripto.
Un astfel de model ar însemna, însă, o complicare a funcţionării actuale a sistemului financiar, unde furnizarea de credit către cetăţeni şi firme e lăsată pe seama intermediarilor bancari.
Ar fi o schimbare, se poate imagina, nepopulară printre bănci, şi pe care, se pare autorităţile bancare centrale nu o doresc. Totuşi, unele schimbări pot apărea, uşurând viaţa utilizatorilor de monedă digitală, dar potenţial ridicând şi teme de dezbatere.
Avantajele aduse de inovaţie au inspirat comitetul de studiu la Frankfurt, iar utilizarea offline sau plăţi condiţionate, pre-programate pentru atingerea anumitor condiţii ar fi în lista de facilităţi studiate.
Ar deveni mai simplă utilizarea unor funcţii oferite acum de către bănci, în special persoanelor juridice, şi se poate bănui că şi costul de operare ar scădea - posibil chiar spre 0. Utilizarea offline ar permite tranzacţii şi atunci când internetul nu este disponibil, şi ar oferi de asemenea un nivel de anonimitate comparabil cu cash-ul.
O dezbatere esenţială ţine de axa de intimitate - transparenţă, una care induce întrebări dificile.
Pe de o parte, autorităţile ar dori cât mai multă transparenţă, argumentând prin nevoia de a limita utilizările ilicite şi, în subsidiar, prin avantajele asupra conducerii politicii monetare - cu atât mai informată, cu atât mai eficientă.
Pe de altă parte, consumatorii se tem de o invadare a dreptului la viaţă privată.
Cum ar arăta lucrurile dacă orice tranzacţie de cumpărare, de bunuri şi servicii, ar fi vizibile pentru autoritatea bancară, şi altele asociate?
Beneficiile pentru supravegherea sistemului financiar trebuie cântărite cu atenţie, şi o variantă studiată ar fi de a stabili o limită de valoare peste care tranzacţiile să fie monitorizate mai atent. Interesant, băncile sunt aici de partea celor care ar putea avea de pierdut dintr-o schimbare prea abruptă. CBDC ar putea, cel puţin în parte, ,,ocoli” băncile comerciale, utilizate în prezent pentru plăţi şi încasări, şi alte servicii.
E de presupus că băncile centrale vor oferi însă suficiente concesii, astfel încât inovaţiile să nu însemne o erodare prea pronunţată a poziţiei sistemului bancar.
În acelaşi timp, varianta discutată asigură un rol central intermediarilor în gestiunea conturilor clienţilor, autentificare, operaţiuni, şi în trecerea de la Euro ,,clasic”, cash sau nu, la Euro digital.
Tehnologia utilizată ar putea avea, de asemenea, în funcţie de variantă, un impact asupra mediului, deşi aici există variate moduri de optimizare sau limitare. Urmează să apară detalii despre varianta efectivă aleasă, diferenţele între modele fiind foarte înalte.
Un Euro digital este, în prezent, mai aproape de realitate, şi, în opinia lui Claudiu Cazacu, şansele de a îl vedea în anii următori sunt ridicate.
Anul acesta Comisia Europeană va prezenta propunerea sa legislativă, după ce studiul BCE se va încheia în toamnă şi va decide dacă va trece la faza de punere în practică.
Procesul de emitere, însă, va dura, şi va avea nevoie de aprobarea Parlamentului şi Consiliului UE. Dacă se va aproba, va fi un instrument care va putea simplifica transferurile, extinde acoperirea bancară şi reduce costurile.
Va oferi, de asemenea, un concurent pentru unele categorii de criptoactive (în special, dar nu doar, stablecoins) şi ar putea veni la pachet cu reglementări care să restrângă suplimentar apetitul pentru domeniul cripto. Un orizont de 1-2 ani pentru startul primului proiect pilot nu pare greu de imaginat.
În plus, anii următori ar putea aduce diferite variante digitale de lire, dolari sau o varietate de alte monede, iar Europa nu va dori să rămână în afara ,,trendului”.
