♦ Răspunsul stă în detalii tehnice şi comerciale, spun analiştii: tipul de ţiţei, preţul, compatibilitatea cu instalaţiile de la Petrobrazi şi, mai ales, timpul de livrare ♦ Într-un context tensionat la nivel regional, cu mai multe surse de import afectate, rezervele strategice au fost, probabil, singura opţiune viabilă pe termen foarte scurt.
Incidentul recent de contaminare a două transporturi de ţiţei importat de OMV Petrom a forţat compania să solicite statului român acces la rezervele de urgenţă de petrol, într-o decizie fără precedent în ultimii ani, care aduce în discuţie securitatea rutelor de aprovizionare cu ţiţei în regiune. Şi mai ridică o întrebare: cum a ajuns o companie multinaţională, controlată de OMV Viena – unde Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, deţine 30% din acţiuni – să se bazeze pe stocurile de urgenţă ale statului român?
De ce nu a importat din Arabia Saudită?
Probleme similare au fost raportate şi în Italia, Austria, Polonia şi Cehia, ceea ce sugerează că nu este vorba doar de un incident izolat. Contaminarea cu cloruri a ţiţeiului încărcat în portul turcesc Ceyhan – punct de tranzit pentru petrolul azer a fost anunţată de Ministerul Energiei.
Cele 184.000 de tone de ţiţei devenite indisponibile au generat un risc de oprire a producţiei şi implicit de dezechilibru pe piaţa de carburanţi. Din acest motiv, compania a solicitat şi obţinut acces la 80.000 de tone de ţiţei şi 30.000 de tone de motorină din rezervele naţionale, după ce Ministerul Energiei a declarat oficial „situaţie de criză”. Restul, asigurare din alte surse, inclusiv africane.
De ce nu a putut compania să apeleze direct la ţiţei din surse precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite? Răspunsul stă în detalii tehnice şi comerciale, spun analiştii: tipul de ţiţei, preţul, compatibilitatea cu instalaţiile de la Petrobrazi şi, mai ales, timpul de livrare. Într-un context tensionat la nivel regional, cu mai multe surse de import afectate, rezervele strategice au fost, probabil, singura opţiune viabilă pe termen foarte scurt.
Totuşi, situaţia scoate la iveală o întrebare mai amplă, cu implicaţii de politică energetică: cât de bine este protejată regiunea în faţa unor crize de aprovizionare?
