Noua clasificare a bursei româneşti, de la piaţă de frontieră la piaţă emergentă secundară din septembrie 2020, va aduce acţiunile româneşti pe radarul unor fonduri de o dimensiune mult mai mare faţă de cele care au urmărit până acum piaţa, ceea ce ar trebui să se traducă într-o apreciere a preţurilor acţiunilor dar şi a lichidităţii.
Printre fondurile care urmăresc indicii pieţelor emergente se numără Vanguard, BlackRock, Schwab, Goldman Sachs, adică acei investitori care au ca referinţă indicii agenţiei FTSE Russell pentru o astfel de categorie a burselor.
„Avem o estimare potrivit căreia numai fondurile pasive, ETF-urile care urmăresc indicii pieţelor emergente în mod mecanic, ar putea genera un flux de 150 milioane de euro, numai pe strategiile pasive. Mai sunt şi strategii active, care pot de asemenea genera fluxuri adiţionale“, spune Adrian Tănase, director general al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), într-o discuţie cu ZF.
O piaţă emergentă faţă de o piaţă de frontieră beneficiază de o stabilitate mai crescută, reflectată printr-o lichiditate mai mare şi multipli de tranzacţionare mai mici, implicit discounturi reduse şi preţuri de tranzacţionare care reflectă mai fidel valoarea companiilor listate, spun analiştii.
„Toate acestea vin însă şi cu o reducere a randamentelor potenţiale pe care un investitor le poate obţine pe termene foarte lungi de timp în condiţiile asumării şi unor riscuri ceva mai mici comparativ cu investiţiile pe o piaţă de frontieră“, spune Adrian Cojocar, director general adjunct al Patria AM.
Ordonanţa 114 din decembrie 2018, considerată a fi cel mai controversat act normativ postdecembrist şi care a determinat prăbuşiri ale indicilor bursieri de la Bucureşti, a stimulat lichiditatea pe fondul preţurilor scăzute şi a stat astfel, indirect, la baza deciziei FTSE Russell de a promova piaţa de capital.
