♦ Creşterea multiplilor PER – în contrast cu dobânzile ridicate – amplifică vulnerabilitatea bursei, expusă schimbărilor bruşte de sentiment.
Oscilaţiile bruşte ale pieţei de capital din Statele Unite pe parcursul unei zile de tranzacţionare arată cât de vulnerabile sunt acţiunile la schimbările de dispoziţie ale investitorilor, reiese dintr-o analiză MarketWatch semnată de jurnalistul american Mark Hulbert.
De exemplu, pe 19 noiembrie Dow Jones Industrial Average (DJIA) a scăzut cu peste 400 de puncte după deschidere, însă până după-amiază indicele a revenit la nivelul iniţial. Fundamentele nu sunt în stare să explice o astfel de variaţie, însă emoţiile investitorilor pot.
O piaţă „bull“ bazată pe profituri este mult mai solidă decât una alimentată de stările de spirit ale participanţilor bursieri. Piaţa actuală pare să fie mai degrabă ghidată de emoţii, ceea ce îi aruncă pe „tauri“ pe un teren nesigur.
De altfel, dacă S&P 500 ar fi crescut în ultimii cinci ani în acelaşi ritm cu profitul pe acţiune (EPS – earnings per share), indicele de referinţă s-ar încadra sub 4.500 de puncte — cu aproximativ 25% mai jos decât nivelul actual.
Motivul pentru care S&P 500 este la aproape 6.000 de puncte este acela că indicatorul PER (raport capitalizare/profit net) s-a extins considerabil în ultimii cinci ani.
Faptul că piaţa este alimentată de profituri sau de sentimentul investitorilor depinde, parţial, de intervalul de timp analizat. David Rosenberg, preşedintele firmei de analiză Rosenberg Research, a calculat contribuţia relativă a profiturilor şi a sentimentului pe un orizont de un an: „În SUA, avem o situaţie în care piaţa bursieră a crescut cu 41% în ultimul an, iar profiturile au crescut cu 4%“, a declarat el pentru Bloomberg. Fără extinderea multiplilor de evaluare din ultimul an, S&P 500 ar fi la circa 4.600 de puncte, spune Rosenberg.
O altă sursă de ambiguitate în analizarea evoluţiei pieţei „bull" este modul de definire a profiturilor. De exemplu, un investitor se poate concentra pe profiturile din ultimele 12 luni, aşa cum face Rosenberg, pe cele estimate pentru următoarele 12 luni sau pe profiturile ajustate la inflaţie din ultimii 10 ani.
Indiferent de metodă, concluziile sunt în mare parte aceleaşi: extinderea multiplilor P/E a jucat un rol important în recenta piaţă „bull", scrie Hulbert.
El argumentează că vulnerabilitatea pieţei de acţiuni este de fapt şi mai mare, întrucât tiparele recente sugerează că multiplii PER ar scădea atunci când ratele dobânzilor cresc – şi invers. Totuşi, randamentul titlurilor americane de trezorerie pe 10 ani este astăzi mai mult decât dublu faţă de nivelul de acum cinci ani.
Pe un ton mai tehnic, corelaţia inversă dintre indicatorii PER şi ratele dobânzilor provine din analiza fluxurilor de numerar actualizate ale profiturilor viitoare ale companiilor. Când ratele dobânzilor scad, valoarea actualizată a profiturilor viitoare ale unei companii creşte — şi invers. Prin urmare, având în vedere că ratele dobânzilor sunt semnificativ mai mari astăzi decât acum cinci ani, investitorii s-ar aştepta ca raportul PER să fie proporţional mai mic decât era atunci. Dar acest lucru nu se întâmplă.
Altfel spus, piaţa „bull” ar fi mult mai solidă dacă, pe măsură ce multiplii PER au crescut constant în ultimii cinci ani, ratele dobânzilor ar fi scăzut tot constant. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat accentuează şi mai mult vulnerabilitatea pieţei de acţiuni, deoarece piaţa „bull" a depins foarte mult de creşterea acestor indicatori.
Hulbert conchide spunând că, deoarece sentimentul investitorilor este extrem de instabil, piaţa ar trebui să se pregătească pentru alte mari variaţii – precum cele experimentate de bursa americană la începutul săptămânii trecute — sau chiar mai ample.
