♦ Pe termen lung, strategia 60/40 a limitat pierderile din marile crize bursiere la aproximativ jumătate faţă de un portofoliu format doar din acţiuni ♦ Portofoliul mixt a atenuat consecinţele aproape tuturor prăbuşirilor pieţei de capital, unele corecţii importante trecând aproape neobservate ♦ La fel, în perioadele lungi de corecţii pe piaţa obligaţiunilor, portofoliul mixt a reuşit să se redreseze şi să atingă noi maxime.
Atunci când acţiunile înregistrează scăderi, investitorii mizează adesea pe obligaţiuni ca pe un colac de salvare în faţa volatilităţii. În mod normal, această strategie funcţionează, însă pentru prima dată în ultimul secol şi jumătate obligaţiunile nu şi-au îndeplinit rolul de refugiu, afectând negativ performanţa portofoliilor, conform Business Insider.
Compania de investiţii KKR a semnalat încă de la începutul anului acest trend, subliniind că titlurile americane de stat nu mai acţionează ca „amortizoare“ în perioadele de stres de pe pieţe, iar un raport publicat săptămâna trecută de furnizorul de date financiare Morningstar confirmă observaţia.
Potrivit studiului, modelul clasic de portofoliu 60/40 – cu 60% în acţiuni (reprezentate de S&P 500) şi 40% în obligaţiuni (reprezentate de titlurile de trezorerie pe zece ani) – a înregistrat cea mai slabă performanţă din ultimii 150 de ani.
„Anii 2020 au marcat singura prăbuşire de piaţă din ultimul secol şi jumătate în care declinul unui portofoliu 60/40 a fost mai accentuat decât cel al unui portofoliu format exclusiv din acţiuni“, notează Morningstar. Analiza ia ca punct de referinţă începutul pieţei „bear“ din ianuarie 2022. Deşi acţiunile au scăzut atunci din cauza temerilor privind o recesiune, inclusiv obligaţiunile au fost puternic afectate, pe fondul celei mai agresive serii de majorări de dobândă operate de Rezerva Federală (banca centrală americană) în ultimele decenii.
Mihai Căruntu, vicepreşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România, spunea recent pentru ZF că „instrumentele cu venit fix s-au dovedit mai riscante în ultimii zece ani pentru că dobânzile erau la zero până în 2021, cu saltul de inflaţie postpandemie, iar din cauza acestuia, în 2022 obligaţiunile au pierdut foarte mult la nivel global“.
Din 2022, chiar dacă piaţa de acţiuni din SUA şi-a revenit şi a atins noi maxime, obligaţiunile nu au ieşit complet din piaţa „bear“, ceea ce continuă să tragă în jos randamentul general al portofoliilor.
Conform Morningstar, perioada începând cu 2022 este singura din istorie, cel puţin din 1870 încoace, în care obligaţiunile nu au oferit protecţie în faţa unui declin major al pieţei de acţiuni.
Totuşi, scăderea valorii obligaţiunilor se materializează doar dacă titlurile sunt vândute înainte de maturitate. Dacă sunt păstrate până la scadenţă, investitorul îşi recuperează banii investiţi şi primeşte dobânda promisă, indiferent de fluctuaţiile din piaţă.
În mod normal, preţul obligaţiunilor urcă atunci când acţiunile scad, pe măsură ce investitorii caută active sigure. Acest lucru oferă şi posibilitatea de a marca profituri din vânzare în perioade de stres, scrie Business Insider.
Emelia Fredlick, editor senior Morningstar şi autoare a studiului, subliniază că diversificarea rămâne o strategie solidă pentru investitorii pe termen lung, în pofida evoluţiei negative a portofoliului de tip 60/40.
„În medie, portofoliul 60/40 a suferit pierderi cu 45% mai mici faţă de un portofoliu alcătuit doar din acţiuni în timpul marilor crize bursiere din ultimii 150 de ani”, spune Fredlick. De exemplu, în criza din 1929, S&P 500 s-a prăbuşit cu 79%, în timp ce portofoliul 60/40 a scăzut cu 53%.
„Portofoliul 60/40 a reuşit să atenueze efectele aproape fiecărui crah bursier: unele episoade de pe cronologia iniţială a pieţei de acţiuni nici nu au fost resimţite de portofoliul mixt“, continuă autoarea. „Iar reciproca este valabilă pentru obligaţiuni: în timp ce titlurile de stat au rămas într-o piaţă bear timp de 40 de ani în secolul trecut, portofoliul 60/40 şi-a revenit din diverse corecţii şi a atins noi maxime.”
