♦ Raportul dintre capitalizarea companiilor listate şi Produsul Intern Brut este în România de 15%. În Polonia este de 28%, adică emitenţii de acolo au o reprezentare mult mai bună în economie şi pot influenţa mai puternic dezvoltarea economică. În Ungaria, raportul este de 21% ♦ Croaţii, chiar dacă stau mai slab la lichiditate ca Bucureştiul, au o reprezentare mai bună a bursei în PIB: 35%.
Listarea unor noi produse de tranzacţionare, cum ar fi instrumentele derivate, majorarea free-float-ului companiilor prin vânzări suplimentare de acţiuni, dar şi introducerea unor mecanisme care să activeze investitorii pot reduce prăpastia de lichiditate dintre Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi pieţele din regiune, în special Varşovia – care rulează de 40 de ori mai mult zilnic – sau Budapesta, de circa cinci ori.
Potrivit datelor Bloomberg furnizate de InterCapital ETF la solicitarea ZF, în fiecare zi din 2025 pe bursa de la Varşovia s-au tranzacţionat în medie acţiuni de 487 mil. euro, în timp ce la Budapesta media este de 51 mil. euro. La Bucureşti, rulajul mediu abia atinge 11 mil. euro – în pofida celor 320 de companii listate, de aproape şase ori mai multe decât în Ungaria.
România stă modest şi din perspectiva dimensiunii bursei în raport cu economia: capitalizarea companiilor listate reprezintă doar 15% din PIB, faţă de 28% în Polonia şi 21% în Ungaria. Chiar şi Croaţia – cu o lichiditate medie de doar 2 mil. euro – are o reprezentare mai bună: 35% din PIB. în regiune, doar Bulgaria stă mai jos decât România, cu o capitalizare bursieră de sub 9 mld. euro şi o lichiditate de 1 mil. euro pe zi.
Divo Pulitika, membru în Consiliul de Administraţie al InterCapital ETF, companie croată care a listate mai multe fonduri tranzacţionate la Bucureşti, pe fondul atractivităţii evaluărilor de aici, spune că îmbunătăţirea lichidităţii necesită măsuri curajoase, precum listarea companiilor mari de stat, care ar atrage investitori şi ar creşte dimensiunea şi vizibilitatea pieţei. Totodată, un mediu investiţional echitabil, cu tratament fiscal egal şi mecanisme de stimulare a investiţiilor pe termen lung, ar contribui la dezvoltarea unei pieţe mai lichide şi mai mature, continuă el.
La rândul lui, Nicolae Moroianu, conferenţiar universitar doctor la ASE Bucureşti, subliniază că problemele sunt unele structurale şi nu pot fi rezolvate prin soluţii punctuale pe care să le asume o entitate privată sau chiar publică. “Este nevoie de coerenţă şi voinţă politică manifestată pe o perioadă cel puţin medie, astfel încât să fie câştigat activul cel mai volatil pe care îl are o bursă: încrederea“. Acesta compară parcursul Poloniei cu cel al României, remarcând diferenţe majore:
„Trecerea către economia de piaţă a Poloniei a fost făcută în alt ritm, cu alt know-how – mulţimea de emigranţi din Polonia în Marea Britanie şi mişcările privind Solidaritatea. Accesul la UE s-a făcut în alte condiţii. Atragerea investitorilor internaţionali. Modul în care a fost făcută piaţa în România a fost unul original – avem un anumit ‘suveranism specific RO’, care a făcut mai dificil accesul altor intermediari globali. Este fix ca şi cum am dori să creştem natalitatea doar prin soluţii administrative, fără a ţine cont de ce şi-ar dori viitorii părinţi. Discuţia trebuie să fie una mai amplă şi susţinută.“
