Hidroelectrica (H2O), perla din portofoliul statului, a publicat convocatorul pentru Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor, document care detaliază pentru prima dată arhitectura juridică, financiară şi de guvernanţă a asocierii propuse cu francezii de la EDF power solutions International pentru proiectul Centralei Hidroelectrice cu Acumulare prin Pompaj (CHEAP) Tarniţa-Lăpuşteşti.
Miza votului din AGA nu este aprobarea unei investiţii propriu-zise, ci constituirea cadrului prin care proiectul poate fi analizat şi, eventual, dus mai departe. Acţionarii sunt chemaţi să aprobe „înfiinţarea (…) unei societăţi mixte/asociere în participaţie (Joint Venture Company – JVC) în cote egale de 50% – 50% fiecare”, precum şi Acordul Acţionarilor (Shareholders Agreement – SHA), documentul care stabileşte regulile de funcţionare, finanţare şi decizie ale companiei de proiect.
Documentul arată că asocierea dintre Hidroelectrica şi EDF este gândită ca un parteneriat de dezvoltare, nu ca o decizie de construcţie. Scopul SHA este „de a dezvolta Proiectul PSH Tarniţa conform calendarului estimat, bugetului, sarcinilor şi livrabilelor proiectului”, iar continuarea în fazele avansate este explicit condiţionată de rezultatele etapelor preliminare şi de acordul ambelor părţi.
Prima semnificaţie majoră a convocării AGA este faptul că Hidroelectrica acceptă formal un model de împărţire egală a controlului cu un partener internaţional. Participaţia de 50%–50% presupune mecanisme de guvernanţă care evită deciziile unilaterale şi impune reguli clare pentru „control, evitarea eventualelor blocaje, events of default şi eventuale decizii de exit”, elemente care urmează să fie ajustate pe măsură ce proiectul avansează şi necesarul de capital creşte.
A doua semnificaţie este structurarea proiectului pe faze, cu angajamente financiare limitate în etapa iniţială. Prefezabilitatea are un buget estimat de 400.000 de euro, „investiţia iniţială suportată egal de acţionari (Hidroelectrica 50%, EDF 50%) – equity şi eventual shareholder loans”. Abia în faza de fezabilitate, cu un buget estimat de 30 de milioane de euro, proiectul intră într-o zonă de expunere financiară semnificativă, iar documentul precizează că orice avansare va necesita renegocierea SHA.
Un element-cheie, cu implicaţii directe pentru politicile publice, este condiţionarea investiţiei de existenţa unor mecanisme de sprijin. În document se arată că EDF „a solicitat adoptarea unui cadru de reglementare pentru implementarea unei scheme de venituri de sprijin aferente Proiectului (rezervare de capacitate, CfD, feed-in tariff) pentru justificarea deciziei de a continua Proiectul”.
Practic, compania franceză leagă participarea sa în fazele avansate de garanţii de venit sau de mecanisme de remunerare a flexibilităţii, într-un context în care CHEAP-urile nu au încă un model clar de piaţă în România.
Convocatorul clarifică şi de ce proiectul Tarniţa revine pe agenda Hidroelectrica după mai mulţi ani de blocaj. Tentativele anterioare de actualizare a studiului de fezabilitate, derulate de SAPE în 2023 şi 2024, au eşuat din lipsă de oferte conforme, iar statul a căutat soluţii alternative, inclusiv printr-un memorandum cu grupul japonez Itochu. „Ulterior, discuţiile s-au purtat doar cu reprezentanţii EDF”, se arată în document, ceea ce explică actuala formulă bilaterală.
Din punct de vedere strategic, Hidroelectrica justifică proiectul prin rolul său în tranziţia energetică. Documentul avertizează asupra „riscului de pierdere a competitivităţii pe piaţa de echilibrare şi servicii auxiliare” în absenţa unei centrale de acumulare prin pompaj, într-un sistem în care capacităţile eoliene şi fotovoltaice cresc rapid. În acelaşi timp, este menţionat explicit riscul ca investiţiile în baterii de stocare (BESS) să erodeze oportunitatea de piaţă a unei CHEAP, dacă proiectul întârzie.
Nu în ultimul rând, AGA este chemată să aprobe un cadru contractual care nu produce efecte imediate fără îndeplinirea unor condiţii suspensive. SHA va intra în vigoare doar după obţinerea aprobărilor corporative, clarificarea aplicabilităţii legislaţiei achiziţiilor publice şi primirea avizelor necesare din perspectiva regulilor antitrust şi a reglementărilor privind investiţiile străine.
