După scăderi accentuate, însoţite de mişcări puternice de migrare spre teritoriile de refugiu, în februarie şi prima săptămână din martie, bursele au început o revenire rapidă. Minimele pe indicii bursieri s-au înregistrat acum două săptămâni.
Indicele BET de la Bucureşti a recuperat 19,7% din minime (7 martie) până la închiderea zilei de marţi, 22 martie, scrie Claudiu Cazacu, consulting strategist în cadrul XTB România.
Indicele DAX, din Germania, a avansat cu 16,4% în aceeaşi perioadă, iar S&P 500 din SUA s-a apreciat cu 8,5%, în timpul dintre minime şi ultima tranzacţie din 22 martie.
Cu toate acestea, S&P 500 are încă un minus de 5.9% anul curent, iar DAX unul de 9,7%. BET stă mai bine, cu un minus de doar 2,5%.
Scăderile iniţiale au fost mai mari, în Germania şi România, în termeni procentuali, faţă de SUA, şi revenirile au fost mai consistente, dar, interesant, nu îndeajuns pentru a aduce o apropiere solidă de maxime în Germania.
Diferenţa în atitudinea pieţei ar fi justificată de ideea că Germania este mult mai vulnerabilă atât la efectul sancţiunilor impuse Rusiei, cât şi la scumpirea energiei decât SUA. Între cele două pieţe exista deja o diferenţă de volatilitate istorică, care ar putea juca de asemenea un rol în divergenţa actuală de performanţă, deşi probabil cauzele economice sunt mai importante.
Bursa românească stă mai bine decât cele din regiune, diferenţele fiind semnificative, mai puţin faţă de Cehia.
În Polonia, indicele bursier WIG20 este cu 7,2% sub nivelul de la începutul anului, BUX din Ungaria se află la -12,6% iar PX din Cehia la -4,3%. Este, însă, de observat şi redresarea pronunţată a pieţei de la Bucureşti.
Au susţinut piaţa locală: anunţurile şi aşteptările pentru dividende cu randamente atractive, interesul pentru energie, emitenţii din domeniu având pondere semnificativă în capitalizare şi recuperarea acţiunilor bancare, cu dobânzi mai ridicate conturând aşteptări favorabile profitabilităţii.
Trendul a fost, în principal, asemănător cu cel din Europa, cu speranţe pentru un armistiţiu şi temperarea preţurilor energiei, petrolului şi gazelor naturale - factori esenţiali în redresare.
Perspectivele rămân, totuşi, incerte, iar riscul unor noi episoade de volatilitate, ridicat.
Pe de o parte, petrolul a reluat creşterea, Brent ajungând de la un minim de 95,24 dolari/baril pe 16 martie, la 112,65 la 9.30, miercuri. Nu este departe de jumătatea intervalului dintre maximele din 8 şi minimele din 16 martie, explică reprezentantul XTB România.
Gazul natural tranzacţionat la Viena e de câteva zile în jur de 100 EUR/MWh, sub jumătate din vârful istoric atins luna aceasta, dar încă cu aproape 30 EUR/MWh peste valorile din prima parte a lunii februarie. Iar energia este de câteva ori mai scumpă în Europa (preţuri de producţie) faţă de anul trecut.
Chiar şi la nivelurile actuale, preţurile frânează activitatea economică, cu contracţii aşteptate temporar şi neuniform pentru sectorul industrial european.
În ipoteza unor sancţiuni suplimentare care să blocheze livrările de gaze naturale, petrol sau ambele resurse către UE, presiunea suplimentară de apreciere a acestora ar putea însemna o greutate dificil de suportat pentru economie.
Bursele ar putea lua, astfel, în calcul o schimbare bruscă de perspectivă.
Deşi dobânzile sunt încă mult sub inflaţie, tendinţa acestora e de creştere.
Băncile centrale din Europa de Est au făcut deja paşi în acest sens.
Banca Centrală Europeană are în vedere un calendar devansat al întăririi monetare, iar, în SUA, semnele recente arată chiar că nu se poate scoate din discuţie o majorare de 0,5 puncte procentuale la următoarea şedinţă a Fed.
Cu toate acestea, bursele americane au revenit, totuşi, înregistrând şi marţi aprecieri, în ciuda creşterii dobânzilor la titlurile de stat care prefigurează un mediu mai restrictiv, spune Claudiu Cazacu.
În România, ROBOR la 3 luni a ajuns la un vârf multianual de 4,53%, nemaiîntâlnit din 2013.
Cum poate fi înţeleasă astfel atitudinea optimistă a investitorilor la bursă?
Pe lângă argumentele anterioare referitoare la detensionarea aşteptată şi temperarea preţului petrolului, ar putea fi vorba despre percepţia că, în abordare relativă, acţiunile oferă totuşi, pe termen lung, o anume protecţie la inflaţie, în orice caz în raport cu cash-ul, în timp ce preţul obligaţiunilor, fie ele emise de stat sau companii scade atunci când trendul dobânzilor e în creştere.
În regimul relativ actual, investitorii par a vedea acţiunile câştigătoare ale unui concurs de frumuseţe relativă, nu absolută. Aceştia, însă, se pot răzgândi rapid, dacă piaţa petrolului, a gazelor naturale sau a energiei ar resimţi noi creşteri considerabile. Volatilitatea potenţială, pentru investitorii atenţi, ar însemna o abordare relativ mai prudentă la primele semne de furtună.
