Burse - Fonduri mutuale

Cu o piaţă financiară subdezvoltată, companiilor locale le va fi tot mai greu să găsească finanţare

Cu o piaţă financiară subdezvoltată, companiilor locale le va fi tot mai greu să găsească finanţare

Autor: Andrei Chirileasa

04.10.2012, 00:07 893

Activele bancare din România se ridică la 90 de miliarde de euro, în timp ce restul ac­ti­velor financiare (com­panii de asigurări - 4 mld. euro, fonduri de investiţii - 2,2 mld. euro, fonduri de pensii - 2 mld. euro, portofoliile reale ale in­vesti­torilor de pe bursă 2,8 mld. euro) totali­zează în jur de 11 miliarde de euro. Aceste cifre arată că piaţa financiară locală este subdezvoltată, iar dezechilibrele exis­tente vor face ca economia să se finanţeze tot mai greu în următorii ani.

Ofensiva puternică a băncilor străine pe piaţa locală din perioada 2002-2008 prin rela­xarea puternică a condiţiilor de cre­di­tare atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice, pe de o parte, şi prin atra­ge­rea economiilor românilor, pe de altă parte, a suprimat dezvoltarea pieţei de capital şi a fondurilor mutuale.

Companiile locale, care s-au putut împrumuta fără probleme, nici nu şi-au pus problema listării la bursă, cu foarte puţine excepţii (Flamingo, Alumil, Teraplast), în timp ce majoritatea românilor au preferat să-şi ţină banii la bancă în loc să-i in­vestească în acţiuni sau fonduri mutuale.

Bursa a fost susţinută până în 2008 mai mult din banii aduşi de fondurile străine de in­vestiţii, însă robinetul s-a închis după pră­buşirea Lehman Brothers şi abia mai picură. S-a ajuns astfel în situaţia în care chiar şi companiile mari şi profitabile de stat, pre­cum Transelectrica, Transgaz, îşi găsesc cu greu cumpărători pe bursă, iar încer­carea statului de a vinde 9,8% din Petrom, cea mai mare com­panie locală, a eşuat anul trecut, deşi compania are profituri record. În aceste condiţii, com­paniile private nu au niciun curaj să vină pe bursă, ştiind că nu au cum să obţină evaluările pe care le urmăresc sau pe care şi le doresc acţionarii lor.

Companiile nu au la dis­po­ziţie nici varianta finanţării prin obli­gaţiuni corporative, deoarece această piaţă nu s-a putut dezvolta. Principala explicaţie este lipsa unei pieţe transparente a titlurilor de stat. Băncile au acaparat tranzacţiile cu titluri de stat, iar pe bursă nivelul acestor tranzacţii este foarte redus, astfel că nu există o re­ferinţă (benchmark) pentru eventualele emisiuni de obligaţiuni corporative. Obliga­ţiunile corporative sunt ca şi inexistente în Ro­mânia, spre deosebire de Polonia, unde piaţa acestor instrumente o depăşeşte pe cea a titlurilor de stat.

O parte din vină este a statului, care nu a avut un program coerent de dezvoltare a pieţei de capital, guvernanţii fiind indi­fe­renţi faţă de bursă deoarece nu au ştiut nicio­dată valoarea acesteia pentru eco­nomie. În comparaţie, în Polonia statul s-a implicat prin numeroase căi în dezvoltarea pie­ţei de capital. Guvernul polonez a pri­vatizat companiile de stat prin bursă şi, pe de altă parte, au încurajat fondurile de pensii să cumpere acţiuni, astfel că în final cele mai importante companii poloneze au rămas sub control local. Bursa din Varşovia a devenit astfel cel mai dinamic centru financiar din Europa şi, chiar în condiţiile în care contribuţiile pentru fondurile de pensii poloneze au fost reduse în ultimii ani, bursa poloneză se poate baza pe intrări semnificative de capital străin. Marile bănci din Europa, precum ING şi UniCredit, au anunţat în ultimele luni că îşi vor închide sau restrânge operaţiunile de brokeraj din regiune, cu excepţia Poloniei. Astfel, fluxurile de capital străin vor continua să intre pe bursa din Varşovia, în timp ce pe pieţe periferice, precum cea de la Bucureşti, vor fi tot mai mici.

Cu alte cuvinte, companiile poloneze vor găsi finanţare pe bursă, în timp ce pentru companiile româneşti va fi chiar mai greu decât până acum.

Asta deoarece bursa de la Bucureşti nu are susţinere nici din partea investitorilor locali. Fondurile mutuale, cu active de circa 2 mld. euro, contează foarte puţin pe bursă, deşi activele le-au crescut foarte mult în ultimii ani. Majoritatea activelor fondurilor mutuale sunt în fonduri monetare şi de obligaţiuni care plasează banii în depozite bancare şi titluri de stat. În schimb, plasamentele în acţiuni ale fondurilor mutuale nu depăşesc 100 de milioane de euro.

Nici fondurile de pensii nu contează prea mult pe bursă. Din activele de 2 mld. euro, acţiunile reprezintă mai puţin de 300 de milioane de euro, iar din aceşti bani, o parte sunt plasaţi pe burse externe. Administratorii fondurilor de pensii spun că nu au suficiente companii pe bursa locală şi nici suficientă diversificare pentru a investi doar local, astfel că banii lor, nu foarte mulţi, ajung să finanţeze companii străine.

Nici companiile de asigurări nu sunt foarte active pe bursă, iar portofoliile totale de investiţii ale acestora (care mai cuprind depozite, bonduri şi alte plasamente) sunt foarte mici, reprezentând doar 1,1% din PIB.

De altfel, piaţa financiară din România este codaşă la majoritatea capitolelor. Activele fondurilor de pensii sunt doar de 1,2% din PIB, iar activele fondurilor de investiţii sunt de circa 2%, iar capitalizarea bursieră ajunge la 8% din PIB. Astfel, toate cele patru segmente ale pieţei financiare abia ajung la 13% din PIB, având unul dintre cele mai mici niveluri din Europa. În Polonia, activele pieţelor financiare reprezintă circa 60% din PIB, iar în Cehia şi Ungaria procentele sunt de 36-37%. Chiar şi în Bulgaria nivelul pieţelor financiare raportat la PIB este mai ridicat, cu un procent de 26%.

Un raport al Forumului Economic Mondial emis anul trecut plasa România pe locul 52 din 60 de ţări în topul dezvoltării pieţelor financiare, după ce în 2010 România se clasase pe locul 44. Polonia e pe 33, Cehia pe 34, iar Ungaria pe locul 47. Indexul dezvoltării pieţelor financiare evaluează cadrul instituţional, mediul de business, stabilitatea financiară, serviciile bancare şi nebancare şi piaţa de capital, precum şi accesul populaţiei la servicii financiare.

AFACERI DE LA ZERO