Ziariştii cotidianului britanic Financial Times publică într-un amplu material cum salvarea băncii elveţiene Credit Suisse, prin achiziţia de către rivalul UBS, a fost orchestrată de Guvernul de la Berna, aşadar încheiată sub presiunea autorităţilor elveţiene, care au format o triadă - Banca Centrală, Ministerul Finanţelor şi supraveghetorul Finma, şi cum pe lista peţitorilor era inclusiv Blackrock.
Dar preluarea Credit Suisse de Blackrock nu era ceea ce voia triada elveţiană şi în plus UBS este cel mai mare client al americanilor. Blackrock s-a retras din discuţii vineri noapte. Asta chiar în contextul în care o echipă, condusă de adjunctul lui Larry Fink, CEO-ul Blackrock, a zburat la Zurich pentru discuţii cu Credit Suisse.
La conferinţa de presă de duminică noapte, prin care s-a anunţat salvarea Credit Suisse şi la care a participat inclusiv preşedintele Elveţiei, şeful Credit Suisse a fost întrebat cine este de vină pentru acest dezastru al băncii. A dat vina pe Twitter. Însă şeful UBS a fost mult mai tranşant: este o zi istorică pe care am sperat că nu o vom prinde. Achiziţia este atractivă pentru acţionarii UBS dar să fim clari – este totuşi o salvare de urgenţă.
Relatarea FT se bazează pe interviuri cu oameni implicaţi într-un weekend frenetic de tranzacţii care s-a încheiat cu o bancă istorică, veche de 167 de ani, absorbită de rivalul său feroce, eliminând anumiţi deţinători de obligaţiuni junior şi punând în pericol zeci de mii de locuri de muncă din întreaga lume.
Apelul de urgenţă de la instituţia elveţiană a venit joi, la ora 16.00.
Colm Kelleher, un director bancar irlandez turbulent, care este preşedinte al UBS din aprilie anul trecut, plănuia să sărbătorească vineri Ziua Sfântului Patrick înainte de a urmări meciul de rugby dintre Irlanda şi Anglia, sâmbătă, într-un pub din Zurich. El spera să îşi vadă ţara câştigând o victorie clară, sau "Grand Slam", în Campionatul celor şase naţiuni.
Dar chiar înainte de a răspunde la telefon, ştia că şansele sale de a se bucura de un weekend distractiv erau mici. Haosul care cuprinsese rivalul din oraşul de peste mări şi ţări, Credit Suisse era acum în plină desfăşurare.
Cu o zi mai devreme, un sprijin de lichiditate de 50 de miliarde de franci elveţieni (54 de miliarde de dolari) din partea băncii centrale elveţiene nu reuşise să oprească o criză de încredere în creditor, ale cărui acţiuni s-au prăbuşit după ce Ammar Al Khudairy, preşedintele celui mai mare investitor al său, Saudi National Bank, a răspuns fără menajamente "absolut nu" atunci când a fost întrebat dacă va mai pune bani.
Pieţele globale erau deja neliniştite după ce autorităţile de reglementare din SUA au preluat controlul asupra Silicon Valley Bank, în urma retragerii a 42 de miliarde de dolari din depozite într-o singură zi. Acelaşi lucru se întâmpla şi la Credit Suisse. Acesta pierdea zilnic peste 10 miliarde de franci elveţieni din banii clienţilor bogaţi, care se adăugau la cele 111 miliarde de franci elveţieni care dispăruseră după un zvon apărut în octombrie pe reţelele de socializare, potrivit căruia ar fi fost în pragul falimentului.
"Faptul că cel mai mare investitor a spus că nu mai pun niciun ban a fost un vot uriaş de neîncredere. Aş putea spune că, dacă nu ar fi spus nimic, am fi fost într-o situaţie foarte diferită", spune o persoană apropiată de conducerea Credit Suisse.
Miercuri, aşa-numita "triadă" formată din Banca Naţională a Elveţiei, autoritatea de reglementare Finma şi ministrul de finanţe i-a convocat la o convorbire telefonică pe preşedintele Credit Suisse, Axel Lehmann, care se afla în Arabia Saudită pentru o conferinţă, şi pe directorul general Ulrich Körner.
În cadrul aceleiaşi reuniuni în care au autorizat garanţia de 50 de miliarde de franci elveţieni, aceştia au transmis şi un alt mesaj: "Veţi fuziona cu UBS şi veţi anunţa duminică seara, înainte de deschiderea Asiei. Acest lucru nu este opţional", îşi aminteşte o persoană informată cu privire la conversaţie.
Kelleher a aflat că planurile sale de weekend au fost ruinate joi după-amiază. Triada a sunat la UBS şi a ordonat grupului să găsească o soluţie pentru a-şi salva colegul aflat în dificultate de la faliment.
"Rezoluţia şi lichidare controlată de guvern ar fi fost un dezastru pentru sistemul financiar şi ar fi introdus ameninţarea de contagiune în întreaga lume", spune o altă persoană implicată din partea UBS. "Interesele noastre erau, de asemenea, aliniate, deoarece un eşec nu este bun pentru brandul elveţian de gestionare a averilor. Aşa că am spus că, în termenii potriviţi, vom ajuta."
Preluarea rivalului său local ar putea sfârşi prin a fi o dată la o generaţie o binecuvântare pentru UBS. Dar, în schimbul preluării unei bănci măcinate de probleme de litigii şi de miliarde de active toxice, UBS a fost hotărâtă să obţină cea mai bună înţelegere posibilă.
Irlanda a câştigat Marele Şlem sâmbătă, dar Kelleher s-a limitat la a savura o singură halbă de Guinness la pub-ul James Joyce din Zurich, scrie FT.
Până săptămâna trecută, establishmentul elveţian a fost întotdeauna angajat în favoarea unui model cu două bănci. În 2008, a optat să salveze UBS cu banii contribuabililor după ce aceasta a suferit pierderi dramatice în timpul crizei financiare, în loc să permită achiziţionarea acesteia. Cu toate acestea, furia publică faţă de acel aranjament durează şi astăzi, iar o repetare a fost de neconceput din punct de vedere politic.
"Acesta nu este un plan de salvare", a subliniat ministrul elveţian de finanţe, Karin Keller-Sutter, atunci când a fost anunţat acordul duminică seara. "Aceasta este o soluţie comercială".
Pe tot parcursul procesului, nu a existat aproape niciun contact direct între cele două părţi, un aranjament care i-a înfuriat tot mai mult pe cei de la Credit Suisse, care au fost ţinuţi intenţionat în întuneric cu privire la preţul şi termenii preluării.
Cea mai mare parte a interacţiunii a avut loc prin intermediari din cadrul guvernului elveţian sau al autorităţilor de reglementare de peste Zoom.
"Până joi, eram cu toţii împreună la Zurich şi era clar că guvernul avea de gând să facă presiuni într-un fel sau altul pentru o soluţie până luni dimineaţă, cu orice preţ, pentru a proteja interesul naţional elveţian şi, în general, interesul bancar la nivel global", spune persoana apropiată de Credit Suisse.
Keller-Sutter, ministrul de finanţe, a fost o figură cheie pe tot parcursul negocierilor, inclusiv în coordonarea cu oficialii străini şi autorităţile de reglementare din SUA şi Europa.
Ea a fost supusă unei presiuni extreme din partea autorităţilor de reglementare la nivel mondial, care au cerut o acţiune mai rapidă şi mai decisivă pentru a opri răspândirea panicii pe pieţe. În special, SUA şi Franţa "îi băteau la cap pe elveţieni", spune una dintre persoanele care au consiliat UBS. Janet Yellen, secretarul american al Trezoreriei, a avut mai multe discuţii cu Keller-Sutter în weekend.
Negocierile privind tranzacţia au fost iniţial "destul de prietenoase", dar, pe măsură ce timpul a trecut, triada a început să devină mai agresivă, împingând o tranzacţie căreia Credit Suisse i s-a opus vehement.
UBS a fost, de asemenea, reticent. Executivii au spus clar că va participa la salvarea rivalului său doar dacă preţul va fi ieftin şi dacă acesta îi va despăgubi de o serie de reglementări
Negocierile au continuat pe tot parcursul zilei de sâmbătă, autorităţile de reglementare la nivel mondial fiind dornice să semneze structura unui acord de principiu până în seara respectivă. Termenele limită au continuat să fie amânate, în timp ce oficialii se străduiau să găsească documentaţia potrivită pentru schimbarea controlului.
De asemenea, progresul a fost încetinit şi de o problemă cu sistemul de e-mail al UBS, ceea ce a însemnat că mesajele întârziau să fie transmise. Supraveghetorii extenuaţi le spuneau în schimb să răspundă la telefon.
Din ce în ce mai frustrat de lipsa de comunicare din partea UBS, Lehmann a decis să scrie o scrisoare către Kelleher şi autorităţile elveţiene. Redactată de consilierul general Markus Diethelm - care se alăturase UBS în iunie - scrisoarea a fost înmânată sâmbătă seara şi conţinea o serie de motive pentru care tranzacţia planificată era inacceptabilă.
Printre acestea se număra insistenţa UBS de a avea prevederi de retragere, inclusiv o clauză de schimbare negativă semnificativă legată de o creştere a marjei swapurilor de risc de credit.
Comunicatul lui Lehmann conţinea, de asemenea, o ameninţare. El a scris că cei mai mari trei acţionari ai Credit Suisse - inclusiv doi din Arabia Saudită şi unul din Qatar - şi-au exprimat "disconfortul extrem" faţă de opacitatea tranzacţiei. Aceştia au cerut să vadă un preţ corect, să voteze asupra tranzacţiei şi să elimine orice clauză de retragere. În scrisoare se menţiona, de asemenea, că saudiţii şi qatarezii erau clienţi importanţi ai ambelor bănci.
Ca răspuns, sâmbătă seara, Kelleher l-a sunat pe omologul său de la Credit Suisse, din faţa unui restaurant, pentru a-i spune că UBS era pregătită să ofere 1 miliard de dolari în acţiuni pentru întregul grup, adică aproximativ 0,25 franci elveţieni pe acţiune, cu mult sub preţul de închidere de vineri de 1,86 franci elveţieni.
Guvernul l-a informat apoi pe Credit Suisse că va introduce o legislaţie de urgenţă pentru a priva ambele seturi de acţionari de dreptul de a vota asupra tranzacţiei.
Credit Suisse a fost indignat şi a refuzat să semneze. Acesta s-a opus clauzei CDS deoarece posibilitatea de a renunţa la tranzacţie ar fi ucis-o odată ce aceasta ar fi fost făcută publică. O astfel de condiţie ar fi dus la haos, spun persoanele care au cunoştinţă directă a negocierilor.
"Vă bateţi joc de dictaturi şi apoi puteţi schimba legea în weekend. Care este diferenţa dintre Arabia Saudită şi Elveţia acum? Este foarte rău", spune o persoană apropiată de unul dintre cei trei acţionari principali.
Duminică dimineaţă, când termenii ofertei de 1 miliard de dolari au fost dezvăluiţi în FT, persoana respectivă a declarat că aceasta a fost primită în regiune cu "neîncredere".
Sub presiunea de a încheia un acord înainte de sfârşitul zilei, triada a început să intensifice presiunea asupra ambelor părţi, ameninţând că va demite consiliul de administraţie al Credit Suisse dacă nu semnează.
De cealaltă parte, UBS a fost presat să îşi mărească preţul şi a acceptat cu reticenţă, majorând în cele din urmă oferta la 3,25 miliarde de dolari în acţiuni. Dar, în schimb, a negociat mai mult sprijin din partea statului, inclusiv o linie de lichiditate de 100 de miliarde de franci elveţieni de la SNB şi o garanţie guvernamentală pentru pierderi de până la 9 miliarde de franci elveţieni, după ce a suportat ea însăşi primele 5 miliarde de franci elveţieni.
Termenii finali erau totuşi atât de favorabili pentru UBS încât reprezentau "o ofertă pe care nu o puteam refuza", a declarat pentru FT o persoană din echipa de negociere. Un consilier al Credit Suisse le-a descris ca fiind "inacceptabile şi scandaloase" şi o "ignorare totală a guvernanţei corporative şi a drepturilor acţionarilor".
În acest moment, ambele părţi abia dacă se întâlniseră faţă în faţă, în ciuda faptului că birourile lor se aflau, în esenţă, faţă în faţă, în piaţa Paradeplatz din Zurich.
Pentru a face ca acordul să fie mai acceptabil pentru cetăţenii elveţieni şi pentru investitorii de capital al băncii, guvernul a decis, de asemenea, să impună pierderi pentru 16 miliarde de franci elveţieni din obligaţiunile de capital suplimentar de nivel 1 (AT1) ale Credit Suisse. Deşi acestea sunt concepute pentru a suporta pierderi atunci când instituţiile au probleme, în mod normal, ele nu sunt declanşate dacă acţionarii primesc bani în cadrul unei preluări.
Cu toate acestea, documentele scrise cu litere mici din documentaţia obligaţiunilor au permis autorităţilor elveţiene să nu ţină cont de ordinea normală de prioritate şi să elimine deţinătorii de obligaţiuni.
"Deţinătorii de AT1 au fost sacrificaţi pentru ca Ministerul de Finanţe să încerce să salveze aparenţele cu deţinătorii de acţiuni internaţionale, după ce le-a refuzat votul de o parte şi de alta a tranzacţiei", spune unul dintre bancherii care au oferit consultanţă pentru preluare.
Detaliile au fost stabilite atât de repede, încât directorul general al UBS, Ralph Hamers, nu a putut răspunde la întrebările analiştilor cu privire la tratamentul datoriei Credit Suisse în cadrul unei prezentări care a avut loc duminică seara, mai târziu, după anunţ.
"Va trebui să revenim la dumneavoastră", le-a spus el analiştilor reuniţi.
Consiliul de administraţie al Credit Suisse a analizat cu atenţie detaliile propunerii finale şi, după o consultare rapidă cu consilierii săi, a informat trinitatea că va accepta oferta de 3,25 miliarde de dolari a UBS.
Când Keller-Sutter a fost informat că tranzacţia va fi într-adevăr finalizată înainte de deschiderea pieţelor asiatice, ministrul de finanţe a răsuflat uşurat, spun persoanele informate despre acest subiect, eliberând astfel zile întregi de tensiune cu privire la viitorul sistemului financiar elveţian şi mondial.
O conferinţă de presă a fost convocată în grabă la Berna, unde trinităţii i s-au alăturat pe scenă preşedinţii UBS şi Credit Suisse pentru a prezenta un acord istoric.
"Falimentul unei bănci relevante din punct de vedere sistemic ar fi avut repercusiuni grave", a declarat Keller-Sutter. "Elveţia trebuie să fie conştientă de propria responsabilitate dincolo de graniţele sale."
Alături de ea pe scenă, Lehmann de la Credit Suisse a fost întrebat: "Cine este responsabil pentru acest dezastru?". El a ales să dea vina pe Twitter.
"Retrospectiva este minunată, iar pentru a arăta cu degetul - este un fapt că din 2021 ... ... nu am ieşit niciodată de pe prima pagină a ziarelor", a răspuns el. "Toamna trecută am avut o furtună de social media şi acest lucru a avut repercusiuni uriaşe - mai mult în sectorul de retail decât în sectorul angro. Şi prea mult devine prea mult".
"Este o zi istorică şi o zi în care am sperat că nu va veni", a spus Kelleher. "Această achiziţie este atractivă pentru acţionarii UBS, dar, să fim clari, în ceea ce priveşte Credit Suisse, aceasta este o salvare de urgenţă."
