Burse - Fonduri mutuale

E foarte bine că vreţi să spargeţi barierele de pe bursă pentru investitorii străini, dar ce faceţi cu păgubiţii de la Harinvest sau cu investitorii care s-au fript în oferta Romgaz?

E foarte bine că vreţi să spargeţi barierele de pe...

Autor: Andrei Chirileasa

11.02.2014, 19:43 2005

Pentru prima dată în ultimii ani, contextul pare favorabil pentru dezvoltarea bursei de la Bucureşti.

Guvernul listează companii (de bună voie sau împins de la spate de FMI) iar premierul Victor Ponta spune că avem nevoie de o piaţă de capital internaţională, care să reflecte pretenţiile României de a deveni unul dintre campionii economici ai Europei de Est.

La rândul său, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, este dispus din nou să acorde patronajul său unei iniţiative de dezvoltare a pieţei de capital, aşa cum a făcut în 1995 când a dat sediul BNR pentru redeschiderea bursei. În contextul în care băncile pe care le supraveghează părinteşte de 23 de ani nu mai au resurse sau nu mai sunt dispuse să finanţeze economia, este nevoie de noi surse de capital, iar bursa ar fi o bună alternativă dacă nu ar fi atât de mică. Deci trebuie dezvoltată.

Şi şefii Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) se declară deschişi la orice iniţiativă de modernizare a pieţei de capital locale şi spun în discursurile lor că trebuie să ne aliniem cu legislaţia la reglementările europene.

Pe fondul acestei „deschideri totale“ pentru dialog pe care o afişează decidenţii, reprezentanţii cei mai de frunte ai pieţei de capital (BVB, brokeri, administratori de fonduri, şefi de companii) s-au pus la acceaşi masă ca să identifice care sunt obstacolele care frânează dezvoltarea pieţei de capital şi să le propună oficialilor din guvern, BNR şi ASF soluţii la aceste probleme.

Pentru prima dată de foarte mulţi ani, observ cu surprindere cum jucătorii de pe piaţa de capital par să treacă peste orgoliile lor şi s-au pus la aceeaşi masă pentru a găsi o strategie comună. Mărturisesc că în cei peste opt ani de când scriu despre piaţa de capital nu am avut şansa să particip niciodată la o conferinţă despre piaţa de capital la care să participe guvernatorul BNR, primul-ministru, şefii ASF, şefii BVB şi cei mai mari jucători de pe piaţa de capital. Când vine vorba despre găsirea de soluţii pentru dezvoltarea bursei, lista speakerilor conferinţei de astăzi este un fel de „dream team“. Dacă nici cei care se aşază azi la masă nu pot să vină cu soluţii concrete pentru dezvoltarea bursei, atunci cine s-o facă?

Iar tema conferinţei este cea potrivită: spargerea barierelor şi crearea unei pieţe de capital de anvergură internaţională. Pentru că de ani de zile ne plângem că nu avem destule investiţii străine pe bursă şi destulă lichiditate, că marile fonduri de investiţii ne ocolesc pentru că suntem prea scumpi şi prea birocratici ca piaţă. Sunt întru totul de acord că fără investiţii străine bursa de la Bucureşti nu se poate dezvolta şi nu poate deveni o alternativă de finanţare a economiei. Că dacă reuşeşti să-i convingi pe managerii de fonduri de la New York, Londra, Frankfurt, de la Viena sau Varşovia să vină şi să cumpere acţiuni de câteva zeci de milioane de euro la „campionii“ Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, atunci poate că se vor uita şi la afaceri private şi vor pune 2-3 milioane de euro şi la un AdePlast, de exemplu.

Dar consider că reticenţa lor de până acum de a investi pe bursa locală nu ţine doar de accesibilitate sau de costuri, ci şi de încredere, de existenţa unui cadru în care drepturile acţionarilor să fie respectate, iar cei care investesc pe bursă, fie că sunt fonduri cu sute de milioane de euro, fie că sunt persoane fizice cu 5-10.000 de euro, să ştie că banii şi investiţiile lor sunt în siguranţă. Investitorii au nevoie să ştie că atunci când cineva încalcă regulile şi le fură banii sau acţiunile din portofoliu vor fi prompt despăgubiţi, iar vinovaţii vor fi pedepsiţi exemplar, pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete.

Prăbuşirea FNI şi slaba reacţie a autorităţilor în acest caz (mulţi dintre cei păgubiţi nu şi-au recuperat banii, iar vinovaţii au fost pedepsiţi abia foarte târziu) au făcut ca românii să nu se mai atingă de fonduri mutuale foarte mulţi ani după. Abia după zece ani de la acel caz fondurile mutuale au început să-şi revină.
Chiar dacă pe bursă nu a fost până acum vreun scandal de magnitudinea FNI, numeroasele scandaluri „mici“ din ultimii ani pot afecta pentru mulţi ani încrederea investitorilor în piaţă şi pot zădărnici eforturile pe care le fac în aceste zile liderii bursei.

Cazul firmei de brokeraj Harinvest este cel mai recent şi cel mai mare scandal bursier din ultimii ani şi chiar dacă paguba suferită de clienţii firmei de brokeraj din Râmnicu Vâlcea este relativ mică, circa 4 mil. euro, implicaţiile acestui caz sunt mult mai serioase pentru întreaga piaţă. Chiar guvernatorul BNR Mugur Isărescu declara săptămâna trecută că astfel de cazuri pot genera risc reputaţional pentru întreaga piaţă.

Iar ce este cel mai grav în acest caz nu este faptul că Harinvest a furat banii şi acţiunile clienţilor, ci că nu ar fi putut face asta dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară şi-ar fi făcut treaba, dacă Depozitarul Central ar fi fost mai atent la tranzacţiile suspecte realizate de Harinvest şi dacă BCR nu ar fi acţionat ca un complice pentru vinovaţii de la Harinvest. Iar după trei luni de la izbucnirea acestui scandal, încă nu s-a stabilit cine sunt responsabilii, în timp ce păgubiţii aşteaptă încă să-şi recupereze banii.

Toată vina în cazul Harinvest a fost aruncată în cârca unui singur trader al firmei de brokeraj, Maria Voinea, care ar fi realizat tranzacţiile neautorizate din ultimii doi ani şi în final ar fi folosit banii şi acţiunile clienţilor pentru a acoperi pierderile firmei de brokeraj. Toţi angajaţii de la Harinvest, administratorii şi acţionarii firmei de brokeraj sunt în egală măsură vinovaţi, în opinia mea, pentru că nu e posibil ca toată activitatea frauduloasă din ultimii doi ani a traderului respectiv să fi trecut neobservată în interiorul societăţii.

Dar rămân întrebările: de ce Depozitarul Central, instituţia care decontează tranzacţiile de pe bursă şi ţine în siguranţă acţiunile investitorilor, nu a reacţionat la tranzacţiile tot mai mari realizate în condiţii speciale (cu decontare anticipată) realizate de Harinvest şi cum a fost posibil ca CNVM şi apoi ASF să nu ia măsuri dure împotriva firmei de brokeraj când a observat primele nereguli în activitatea acesteia, în 2011? Şi nu în ultimul rând, de ce a continuat BCR să tranzacţioneze cu Harinvest deşi era evident din condiţiile speciale cerute privind decontarea tranzacţiilor că firma de brokeraj nu avea suficiente lichidităţi ca să-şi acopere poziţiile? Într-un final, situaţia nu s-ar fi putut rezolva decât în două moduri: fie Harinvest făcea rost de bani în mod miraculos, fie nu ar mai fi plătit, iar BCR ar fi rămas cu pierderea.

Acum, Harinvest nu mai are nimic, iar acţionarii pretind că ar fi şi ei păgubiţi, ASF se face că investighează Depozitarul Central, BCR şi activitatea propriilor angajaţi, iar păgubiţii aşteaptă ca cineva să le dea banii. Logic ar fi să intervină Fondul de Compensare, care este creat tocmai pentru a compensa investitorii păgubiţi în astfel de cazuri, dar fondul spune că nu poate interveni până ce situaţia nu va fi clarificată şi nu vor fi identificaţi responsabilii. Atunci ce rost mai are acest fond de compensare, dacă oricum cei vinovaţi trebuie să plătească? Firesc ar fi ca fondul să-i compenseze pe investitori (în limita legală de 20.000 de euro), iar apoi să recupereze banii de la vinovaţi. Că doar de asta investitorii plătesc comisioane la firmele de brokeraj, iar acestea plătesc cotizaţii la Fondul de Compensare.

Clienţii Harinvest sunt într-o situaţie foarte grea, dar e o situaţie în care se regăsesc tot mai mulţi investitori de pe bursă în ultimii ani: investitori care au rămas captivi în firme listate pe RASDAQ din cauză că acţionarii majoritari ai acestor firme nu şi-au respectat obligaţiile de a derula oferte de preluare, sau investitori care au fost nevoiţi să-şi vândă acţiunile la preţuri ridicole din cauză că firmele de evaluare i-au favorizat pe acţionarii puternici care şi-au delistat companiile, sau deţinători de acţiuni care s-au trezit că nu le mai au, după ce le-au fost furate de la depozitar pe baza unei cărţi de identitate false.

Toate aceste scandaluri nu fac decât să întărească ideea că pe bursa de la Bucureşti cei mari pot să facă ce vor fără să păţească nimic, iar acţionarii mici sau minoritari nu au nicio protecţie. Au păţit-o şi fonduri de investiţii străine în urmă cu câţiva ani, când au cerut SIF-urilor dividende mai mari şi li s-a pus pumnul în gură.

Nu e deloc uşor să fii mic pe bursa de la Bucureşti, deşi toată lumea (atât statul cât şi antreprenorii privaţi) îşi doreşte acţionari minoritari, nu acţionari mari care să preia controlul.

100.000 de români care să investească câte 10.000 de euro pe bursă înseamnă 1 mld. euro, adică echivalentul multor ani de investiţii străine. Aceşti bani stau şi dorm în depozite, la dobânzi de 3-4% pe an, şi pot fi atraşi pe bursă, unde se poate câştiga 7-8% pe an doar din dividende.

Dar pentru a-i convinge pe cei care-i au să scoată banii din depozite şi să-i aducă pe bursă, trebuie să-i tratezi corect, nu ca în oferta de anul trecut de la Romgaz, unde cei care au subscris cu banii lor au primit doar 5% din acţiunile subscrise, deoarece o mână de clienţi mari ai BRD şi BCR au putut să subscrie oricâte acţiuni au vrut, pentru că băncile i-au creditat.

Cât timp episoade precum cel de la Harinvest sau cel de la Romgaz se repetă, iar investitorii şi ceilalţi participanţi la piaţă nu beneficiază de tratament egal (unul dintre principiile de bază ale pieţei de capital), degeaba scazi comisioanele de tranzacţionare, pentru că lumea te va privi în continuare cu neîncredere.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.02.2014

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO