A fost o lună proastă pentru reputaţia investiţiilor profesionale, îşi începe Brooke Masters, editor al Financial Times, opinia pe care a publicat-o miercuri pe site-ul publicaţiei britanice.
Prăbuşirea FTX a dezvăluit că toată lumea, de la fonduri speculative de lux la fonduri de pensii şi fonduri suverane, a aruncat bani pe o bursă de criptomonede cu controale financiare mai slabe decât Enron (cea mai mare companie de pe piaţa energiei din SUA la începutul anilor 2000 şi care a colapsat pe fondul unor fraude. Mulţi spun că Enron a fost cel mai mare eşec în domeniul auditului financiar – n.red).
Elizabeth Holmes a fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru Theranos, o schemă frauduloasă de testare a sângelui care i-a înşelat pe fondatorul Oracle Larry Ellison şi pe magnatul media Rupert Murdoch.
Acţiunile companiilor de tehnologie care au fost scoase pe bursă în timpul freneziei SPAC 2020-21 au scăzut puternic, iar multe firme de cripto se clatină. BlockFi a declarat luni falimentul, în pofida afirmaţiei de a fi "susţinută de cei mai buni", inclusiv SoFi, Tiger Global şi Peter Thiel.
Nu mai face nimeni due diligence?, se întreabă ziaristul FT. Procesul plictisitor de verificare a faptului că potenţialele investiţii se pot ridica la înălţimea promisiunilor lor a căzut complet în desuetudine. Odată, due diligence însemna să trimiţi bancheri să verifice dacă o companie minieră are cu adevărat o mină de aur funcţională, să angajezi contabili pentru a cerceta registrele contabile şi să ceri avocaţilor să identifice contractele care s-ar putea dovedi problematice în caz de faliment.
În zilele noastre, este greu de ştiut ce înseamnă de fapt "due diligence". Fondul de pensii al Ontario Teachers, care a investit 95 de milioane de dolari în FTX, insistă că profesioniştii săi "efectuează un control riguros al tuturor investiţiilor private".
Tiger Global, care a investit 38 de milioane de dolari, plăteşte consultanţi externi, inclusiv Bain & Co, pentru a face această muncă.
Cu toate acestea, ambii au ratat ceea ce noul şef al FTX a descris ca fiind un "eşec total al controalelor corporative".
Sequoia Capital, care i-a dat fondatorului FTX, Sam Bankman-Fried, 214 milioane de dolari, chiar dacă acesta a jucat jocuri video în timpul prezentării sale, a mers pe o linie fină. A prezentat scuze rare şi a promis standarde mai stricte pe viitor, insistând în acelaşi timp că a făcut verificările necesare.
Veteranii din Silicon Valley care se ocupă de tranzacţii spun că a avut loc o erodare treptată a standardelor, pe măsură ce capitaliştii de risc au încetat să mai încerce să selecteze şi să îi cultive pe cei mai inteligenţi antreprenori şi au început să împrăştie bani. Modelul de capital de risc a presupus întotdeauna că cele mai multe companii tinere eşuează, dar că investitorii au fost compensaţi pentru aceste pierderi prin participarea timpurie la câteva mari succese.
Cu toate acestea, zeci de ani de bani uşor de obţinut şi lipsa unor randamente decente din alternative mai sigure au făcut ca această abordare să se extindă de la runde de investiţii timpurii de câteva milioane de dolari la tranzacţii gigantice care implică miliarde de dolari.
Pe măsură ce tot mai multe companii aparent de succes au rămas private pentru mai mult timp, a crescut teama investitorilor de a rata următorul Amazon sau Google. Acest lucru i-a făcut vulnerabili în faţa escrocilor. Investitorii au început să aleagă companiile în funcţie de cine mai făcea parte din runda de finanţare, mai degrabă decât de faptul că planul de afaceri al antreprenorului avea sens.
Cu cât ratele dobânzilor au rămas mai mult timp scăzute, cu atât mai gravă a devenit problema, deoarece investitorii instituţionali au alocat din ce în ce mai mulţi bani fondurilor de investiţii private.
Având la dispoziţie o grămadă de "pulbere uscată", marii jucători, precum SoftBank, Tiger Global şi Sequoia, s-au lăudat cu viteza cu care puteau distribui capitalul. Acest lucru a pus presiune asupra rivalilor pentru a-şi chema avocaţii şi contabilii. Mulţi au fost de acord să investească cu o protecţie redusă sau chiar inexistentă pentru banii lor. Bankman-Fried a refuzat să pună reprezentanţi ai investitorilor în consiliul de administraţie al FTX şi a folosit două firme de audit puţin cunoscute.
Chiar şi atunci când investitorii au insistat să facă diligenţe, munca practică a revenit de obicei celor mai tineri avocaţi, consultanţi şi bancheri. Tinerii de 20 de ani din ziua de azi nu au o experienţă semnificativă în materie de recesiune, aşa că au fost mai puţin experimentaţi în a judeca adecvarea controalelor şi a clauzelor care contează doar atunci când banii încep să se termine.
Şi au început să se termine.
Potrivit Crunchbase, finanţarea cu capital de risc în al treilea trimestru a scăzut cu 53% de la an la an. Odată cu creşterea ratelor dobânzilor şi a randamentelor obligaţiunilor, investitorii nu mai trebuie să facă pariuri nebuneşti pentru a obţine un randament decent. Pieţele volatile ne-au reamintit că evaluările nu cresc întotdeauna, chiar şi pentru câştigători: Preţurile acţiunilor Google şi Amazon au scăzut cu peste o treime din ianuarie.
Investitorii care doresc să restabilească standardele ar trebui să înceapă cu titlurile financiare. Fiascoul FTX oferă un motiv pentru a insista asupra unor audituri adecvate care să aprofundeze modul în care companiile îşi cheltuiesc banii şi să dezvăluie pe deplin tranzacţiile cu părţile afiliate. Ciudăţeniile din fluxul de numerar oferă apoi potenţialilor finanţatori o justificare solidă pentru a ridica probleme de guvernanţă.
Unii fondatori sensibili se vor opune, iar unii vizionari se vor strădui să se ridice la un nivel mai ridicat. Dar cele mai bune companii noi vor supravieţui. Acestea ar putea chiar să se ridice mai sus dacă nu se mai confruntă cu concurenţa mediocrităţilor menţinute în viaţă de investitorii risipitori.
