Dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor a proiectului de lege privind majorarea pragului de deţinere la cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF) a fost amânată pentru a treia săptămână consecutiv, ceea ce a determinat din nou scăderi puternice pentru acţiunile SIF-urilor.
Proiectul de lege privind ridicarea pragului de deţinere la SIF-uri de la 1% la 5% a revenit în prim-plan odată cu avizul pozitiv dat de Comisia de buget şi finanţe din Camera Deputaţilor de la începutul lunii noiembrie. Acest semnal pozitiv, primul după aproape doi ani de aşteptări, a făcut ca acţiunile SIF-urilor să crească puternic pe bursă. Acţionarii SIF-urilor sperau că deputaţii vor aproba acest proiect şi astfel unii investitori vor cumpăra pachete de acţiuni mai mari, în timp ce restul acţionarilor vor beneficia de creşterea preţului acţiunilor.
Ca de atâtea ori în ultimii ani, politicienii i-au dezamăgit din nou pe investitori prin amânări repetate şi tot mai mulţi acţionari ai SIF-urilor au început să creadă că în spatele acestor amânări sunt de fapt alte interese. Unii dintre preşedinţii de SIF-uri, care au păstrat în ultimii 15-16 ani o puternică influenţă politică, sunt împotriva ridicării pragului de deţinere, deoarece consideră că această măsură ar deschide calea pentru preluarea ostilă a SIF-urilor. Ei au reuşit să convingă în trecut politicienii că ridicarea pragului nu ar fi în interesul milioanelor de acţionari mici ai SIF-urilor, deoarece ar da controlul activelor de sute de milioane de euro în mâinile câtorva acţionari puternici.
Într-adevăr, dacă pragul de deţinere va fi majorat de la 1% la 5%, se vor găsi investitori mari, în special fonduri de pensii, fonduri mutuale sau fonduri de investiţii străine, care să cumpere mai multe acţiuni. Unele dintre aceste fonduri vor dori să se implice mai mult în administrarea SIF-urilor şi poate că vor obţine locuri în consiliile de administraţie sau poate vor schimba cu totul conducerile actuale. Asta nu ar însemna decât intrarea în normalitate pentru că unul dintre drepturile pe care un investitor le are din calitatea de acţionar este acela de a se implica în administrarea companiei. Până acum, acest drept le-a fost limitat acţionarilor SIF-urilor, din cauza pragului de deţinere de 1% care le-a oferit o influenţă uriaşă şefilor de SIF, deşi unii deţin foarte puţine acţiuni. Acest prag de 1% a ajutat şi unele grupuri de interese locale să preia controlul unor SIF-uri, cum a fost cazul grupului lui Dinel Staicu la SIF Oltenia sau al lui Cătălin Chelu la SIF Moldova. Aceşti investitori controversaţi au fentat pragul şi au pus astfel mâna pe activele SIF-urilor pe care le-au condus câţiva ani aşa cum au vrut ei. Iar acest lucru i-a dezavantajat pe ceilalţi acţionari. Astfel, ridicarea pragului nu ar face decât să ofere condiţii egale pentru toţi investitorii şi ar echivala cu privatizarea reală a acestor companii.
De ce anume se tem parlamentarii când evită să discute majorarea pragului? În acest moment, SIF-urile nu mai au participaţii strategice în economie, ca în momentul în care au fost înfiinţate. Prin vânzarea pachetelor de acţiuni la BCR, pe care unii şefi de SIF-uri au negociat-o fără a ţine cont de dorinţa acţionarilor, SIF-urile au renunţat practic la ultimele active grele moştenite de la stat. Ridicarea pragului de deţinere ar crea în schimb o concurenţă reală pentru conducerea acestor societăţi şi le-ar permite şi altor specialişti din piaţă (manageri de fonduri, analişti) să se implice în administrarea acestor companii al căror rol în economie a scăzut puternic în ultimii ani, dar care au în continuare un rol major pe bursă, ţinând practic în viaţă piaţa locală de capital.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
