Pentru Italia, un necaz nu vine niciodată singur. Seismele devastatoare sunt însoţite de veşti rele despre cele mai delicate probleme ale ţării: piaţa muncii, apartenenţa la zona euro, băncile şi scena politică.
Rata şomajului din Italia a crescut neaşteptat în septembrie, la 11,7% de la 11,5%, distrugând tot progresul făcut începând cu februarie 2016, scrie Financial Times. Schimbarea de traiectorie ar trebui să-l îngrijoreze pe premierul Mateo Renzi, care şi-a pus în pericol cariera politică printr-un referendum pentru reforme constituţionale programat pentru decembrie. Creşterea ratei şomajului reflectă, printre altele, numărul mai mare de persoane care-şi caută loc de muncă. Cei care nu-şi găsesc de lucru îşi pot manifesta cu uşurinţă nemulţumirea la referendum. Renzi, un politician în vârstă de 41 de ani şi fost primar al Florenţei, a ameninţat că demisionează dacă pierde votul.
Nemulţumiţi sunt şi investitorii. În timp ce plăcile tectonice pe care stă Italia se zguduiau, grupul de cercetare Sentix a anunţat că acest stat a luat locul Greciei devenind ţara cu cea mai mare probabilitate de a părăsi zona euro în următoarele 12 luni, notează Reuters. Un sondaj efectuat de Sentix la care au participat peste 1.000 de investitori arată că pentru Italia probabilitatea de a ieşi din uniunea monetară este de 9,9%, faţă de 8,5% pentru Grecia. Firma efectuează astfel de sondaje din iunie 2012 şi aceasta este prima dată când statul italian ia faţa Greciei. Totuşi, în 2012 probabilitatea pentru Grecia era de 70%.
În urmă cu câteva zile agenţia de evaluare financiară Fitch a modificat la „negativă“ perspectiva ratingurilor băncilor italiene Intesa Sanpaolo, Credito Emiliano, Mediobanca şi Banca Nazionale del Lavoro pentru a reflecta schimbarea de pe 21 octombrie a perspectivei calificativului suveran. Această decizie readuce în atenţie incertitudinile şi slăbiciunile sistemului bancar italian.
Săptămâna aceasta bancherul italian Corrado Passera, fost ministru al industriei, şi-a retras planul de salvare pentru Banca Monte dei Paschi di Siena, acuzând instituţia că îi pune beţe în roate şi că ignoră interesele propriilor acţionari. Monte dei Paschi este cea mai slabă dintre marile bănci italiene, iar retragerea lui Passera o lasă legată de un plan proiectat şi susţinut de banca americană de investiţii JP Morgan, care propune vânzarea unor credite neperformante de 28 de miliarde de euro şi strângerea a cinci miliarde de euro în capital nou.
„Noi am venit cu o propunere serioasă de a reface şi relansa banca, rolul principal avându-l actualii acţionari. Ni s-au refuzat condiţiile minime pentru a pune planul în aplicare“, a explicat bancherul.
Monte dei Paschi a spus că propunerile lui Passera erau incompatibile cu datoria băncii de a garanta pentru toţi investitorii şanse egale.
Analiştii cred că banca, cu o istorie de 544 de ani, se va chinui să convingă investitorii să-i sprijine a treia recapitalizare în tot atâţia ani. Incertitudinile politice îi acutizează problema. Monte dei Paschi vrea să strângă cele cinci miliarde de euro până la sfârşitul lunii decembrie, o ţintă ambiţioasă având în vedere că pe 4 decembrie are loc referendumul constituţional. Iar în jurul acestui vot se creează multă vâlvă. O parte din presa locală speculează că opinia publică este influenţată de politicieni şi media alternativă sponsorizată de Rusia. Reforma pe care o vrea Renzi urmăreşte reducerea atribuţiilor senatului şi puteri mai mari pentru camera inferioară a Parlamentului.
Ziarul Corriere della Sera a aflat că guvernul analizează un plan de urgenţă pentru cazul în care banca nu reuşeşte să atragă suficienţi bani. Guvernul ar lua în considerare garanţii de stat pentru strângerea de capital şi convertirea obligatorie a obligaţiunilor în acţiuni în ceea ce priveşte investitorii instituţionali. O astfel de schemă are nevoie de aprobarea Uniunii Europene.
David Herro, ofiţer de investiţii la Harris Associates, a explicat pentru Bloomberg că Monte Paschi este un „dezastru“ care pune presiuni pe băncile italiene.