Polonia şi România au ales să îşi joace diferit cartea resurselor naturale: prima a a păstrat integrate în aceeaşi companie exploatarea şi rafinarea cuprului şi a vândut o parte din companie pe bursă, iar acum gigantul naţional KGHM e suficient de puternic să plătească 3 mld. dolari "cash" pentru minele de cupru din Canada. În România, minele au fost separate de unităţile de producţie şi au rămas pe mâinile statului. Singura mină de cupru care mai funcţionează în România e înglodată în datorii, iar privatizarea e singura soluţie de supravieţuire, aşa cum a fost şi în cazul celorlalte resurse.
Cererea de cupru a crescut exponenţial la nivel global susţinută în principal de ascensiunea Chinei în liga marilor puteri mondiale, iar preţurile la metalul roşu au explodat. Astfel că deţinerea controlului asupra rezervelor de "metal roşu", eficientizarea producţiei, reducerea costurilor de extracţie şi prelucrare au devenit priorităţi "zero" pentru statele ale căror subsoluri ascund rezerve de cupru.
România a pierdut însă demult şansa de a intra în goana după "aurul roşu", poate şi pentru că s-a pornit greşit încă de la început, din 1990, când după căderea comunismului, modelul de dezvoltare ales, sub presiunea Băncii Mondiale, a fost cel de a separa unităţile de exploare a cuprului de cele de prelucrare.
Unităţile de exploatare, adică minele de cupru, au rămas pe mâna statului, în timp ce unităţile de prelucrare au fost privatizate prin investitori strategici străini. Aşa s-a ajuns ca în prezent România să aibă o singură mină de cupru funcţională, cea de la Roşia Poieni, operată de societatea Cupru Min şi care ascunde cel mai mare zăcământ de cupru, adică 60% din totalul rezervelor naţionale. Cu datorii istorice şi cu mari nevoi de investiţii, Cupru Min a fost scoasă la privatizare de statul român pentru preţul de pornire de 263 de milioane de lei (circa 60 de milioane de euro). Cupru Min are datorii de 60 mil. lei.
Recent, o altă exploatare minieră, cea de la Moldova Nouă, aflată în faliment şi cu datorii de peste 50 milioane de euro, a fost vândută de stat către compania Mineco, înregistrată în Elveţia. Firma elveţiană s-a angajat la investiţii de 150 milioane de euro la Moldova Nouă, însă în prezent mina este închisă.
"Statul român nu poate să eficientizeze prin forţe proprii aceste mine pentru că sunt necesare sume mari pentru investiţii. Societăţile care operează minele de cupru au datorii istorice şi nicio bancă nu este dispusă le crediteze, astfel că nu există o altă soluţie decât privatizarea lor", a spus Sorin Găman, director general al Direcţiei Generale pentru Resurse Minerale din Ministerul Economiei.
El explică starea proastă în care a ajuns industria minieră prin lipsa de investiţii, însă recunoaşte că se pot face afaceri bune cu cupru, în contextul în care de la 3.000 de dolari pe tonă, cât era preţul în 2004, acum tona a ajuns la 7.400 de dolari, dar statul român are un handicap major pentru că nu are bani de investiţii.
Un alt mare eşec al statului român este societatea Cuprom, singurul producător de cupru din România, aflat în lichidare după ce a intrat în insolvenţă la finalul lui 2008.
Cele două uzine de producţie operate de Cuprom, Phoenix din Baia Mare şi Elcond din Zalău, nu mai funcţionează. Altfel spus România nu mai are nicio fabrică de prelucrare a cuprului, iar minereurile extrase local trebuie să fie exploatate extern.
S-a ajuns la această situaţie după ce uzinele de la Baia Mare şi Zalău, privatizate în 1999 de statul român, au trecut prin mâinile mai multor investitori care s-au angajat la investiţii, pe care însă nu le-au mai realizat. După ce primul investitor, fima britanică Allied Deals, a dat faliment, în 2003 cele două uzine au ajuns pe mâinile a doi bancheri, pe atunci vicepreşedinţi la Citibank România - Horia Pitulea şi Horia Simu - care au decis să cumpere, la un preţ de doar 3,6 milioane de dolari, angajându-se la restructurări. Cei doi "bancheri ai cuprului" au unit uzinele sub numele de Cuprom şi au făcut investiţii de 10 milioane de dolari. La sfârşitul anului 2008, Cuprom a intrat în insolvenţă după ce Tribunalul Bucureşti a admis procedura de faliment. În ianuarie 2009, compania a disponibilizat circa 192 de muncitori din cei 240 pe care îi mai avea.
Dacă în România minele sunt "la pâmânt", în Polonia dezvoltarea industriei miniere a fost un succes pentru că s-a realizat pe Bursă, asigurându-se astfel transparenţa şi eficienţa procedurii de privatizare, fără însă ca statul să piardă controlul asupra resurselor naturale. Mai mult, statul polonez a înţeles că "în unire stă puterea" şi a păstrat integrate în aceeaşi companie diviziile de exploatare şi de prelucrare. În 1997, statul polonez a vândut pe bursa din Varşovia un prim pachet de circa 33% din compania de exploatare şi producătoare de cupru KGHM Polska Miedz SA (KGHM), iar în 2010 a mai făcut o ofertă secundară de încă 10% din acţiunile companiei. În urma celor două vânzări de acţiuni statul polonez a strâns jumătate de miliard de euro şi a mai rămas în prezent cu circa 32% din capitalul gigantului polonez care valorează pe bursă circa 7 miliarde de euro.
Astăzi, KGHM este al doilea cel mai mare exploatator de cupru din Europa şi al zecelea producător de cupru la nivel mondial, este o companie cu lichidităţi record, cu un profit de un miliarde de euro în 2010 şi afaceri de peste 3 mld. euro anul trecut, şi cu pespective de a încheia anul cu un profit net de 2,5 mld. euro. Nu doar că nu şi-a diviziat operaţiunile, KGHM a ales să crească pentru achiziţii externe pentru a-şi reduce costurile de explotare.
Marţi, 6 decembrie, Polonia a luat prin suprindere întreaga lume anunţând că KGHM este intersat să cumpere pentru 2,8 miliarde de dolari producătorul candian de cupru Quadra FNX Mining. Suma va fi plătită cash şi provine din resursele proprii ale companiei. KGHM a produs 570.000 de tone de cupru anul trecut, iar dacă tranzacţia se va încheia, va ajunge la o producţie de 700.000 de tone pe an, devenind astfel al optulea cel mai mare producător din lume.
Quadra FNX deţine rezerve dovedite de cupru de peste 8 milioane de tone şi rezerve substanţiale de alte resurse precum aur şi molybdenum.
Firma canadiană operează şase mine funcţionale, dintre care cea din regiunea chiliană Sierra Gorda este de o importanţă strategică. La Sierra Gorda este cea mai mare exploatare minieră din lume.
Compania poloneză nu se opreşte însă aici, plănuind consolidarea activităţii în Canada, stat recunoscut pentru calitatea superioară a minereurilor, dar şi în alte regiuni bogate în resurse. Directorul executiv al KGHM Herbert Wirth a declarat pentru publicaţia americană Wall Street Journal că tranzacţia Quadra este una dintre cele cinci achiziţii la care compania s-a uitat în acest an, toate situate în America de Nord şi de Sud.
Cum au privatizat polonezii KGHM
Statul polonez a vândut un pachet de 33% din KGHM pe bursa din Varşovia în 1997, pentru 1,35 mld. zloţi (circa 400 mil. dolari). Investitorii de retail polonezi au avut alocate 8% din acţiunile companiei, în cadrul ofertei, la un preţ cu 10% mai mic decât cel plătit de investitorii instituţionali. Ulterior, statul polonez a distribuit 15% din acţiunile companiei către salariaţi. În 2010, statul a mai vândut 10% din acţiuni pe bursă pentru 723 mil. dolari.
Statul polonez mai deţine direct circa 32% din acţiunile KGHM, evaluate în prezent pe bursă la peste 1,7 mld. euro, dar mai controlează indirect şi alte pachete de acţiuni. De exemplu, un pachet de 5% este deţinut de banca poloneză de stat PKO.
Cum au privatizat românii cuprul
Statul a român a vândut fabricile de cupru Elcond Zalău şi Phoenix Baia Mare în 1999 unui grup britanic (Allied Deals) pentru câteva milioane de dolari. În 2002, britanicii au intrat în faliment, iar fabricile au ajuns din nou la stat, care le-a vândut apoi către doi foşti bancheri ai Citibank (Horia Simu şi Horia Pitulea). Aceştia au reunit fabricile sub umbrela grupului Cuprom şi ulterior au încercat să cumpere şi minele de cupru ale Moldomin şi Cupru Min, dar în decembrie 2008 Cuprom a intrat în insolvenţă, din cauza scăderii puternice a preţului cuprului. Astfel, fabricile s-au închis, iar statul încearcă acum să privatizeze minele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
