Programul de privatizare în masă al guvernului Văcăroiu din anii ’90, cunoscut şi ca „a doua cuponiadă“ a transformat fondurile proprietăţii private în societăţi de investiţii financiare (SIF-uri), iar peste noapte 9 milioane de români au devenit acţionari la aceste societăţi.
Pentru a evita acumularea unor deţineri mari pe SIF-uri, societăţi care erau acţionare la sute de companii din România, printre care şi bănci, a fost introdusă în statut o prevedere conform căreia niciun acţionar nu poate deţine mai mult de 0,1%. Ulterior, în 2002 pragul a fost ridicat la 1%, în iunie 2009 la 5%, iar în prezent se discută renunţarea la acest prag.
