Burse - Fonduri mutuale

Prognozele pentru pieţele financiare: mai mult un concurs de proză fantastică cu un sâmbure de adevăr decât o ştiinţă exactă

Prognozele pentru pieţele financiare: mai mult un...

Autor: Bogdan Cojocaru

25.12.2019, 09:00 733

În fiecare an, dar mai ales spre finalul anului, bănci mari şi mici, analişti de renume sau necunoscuţi, strategi şi brokeri deopotrivă se întrec în predicţii privind ce vor aduce următoarele 12 luni pentru pieţele financiare. Experţii îşi câştigă dreptul de a se lăudă dacă ce văd ei în viitor chiar se îndeplineşte. Unii fac vâlvă cu estimări dintre cele mai şocante, câştigând astfel popularitate. Însă predicţiile pot eşua spectaculos în lumea financiară. CNBC a revenit asupra unor prognoze făcute la sfârşitul anului 2018 pentru a vedea cine are darul predicţiei şi cine nu.

În ceea ce priveşte petrolul, din 1 ianuarie 2019 Brentul a avut un curs nehotărât, cotaţiile crescând şi scăzând pentru a ajunge la 66 de dolari pe baril la începutul săptămânii Craciunului – ceea ce înseamnă un avans de 19%. J.P. Morgan, una dintre cele mai influente bănci de investiţii de pe Wall Street, a mizat pe o revenire moderată a preţurilor în timpul primului semestru al anului datorată limitării livrărilor OPEC şi ale statelor care nu fac parte din această organizaţie. Apoi, au spus strategii de la J.P. Morgan, în restul anului cotaţiile “sunt aşteptate să se ducă în jos pe măsură ce creşterea economică globală încetineşte”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Predicţiile pentru preţul mediu al Brentului în 2019 au inclus nivelul de 70 de dolari pe baril dat de Goldman Sachs şi BofA Merrill Lynch, de 60 de dolari pe baril dat de Citi şi de 61 de dolari dat de Energy Information Administration din SUA. La sfârşitul lunii noiembrie, cotaţia medie a fost de 63,6 dolari pe baril. Goldman este cel mai departe de realitate. Brentul este referinţa pentru piaţa internaţională, iar petrol este o materie primă importantă pentru o economie pentru că preţurile ţiţeiului influenţează în cele din urmă inflaţia şi puterea de cumpărare.

Active importante sunt şi titlurile de trezorerie americane, considerate investiţii sigure pe timp de criză. La sfârşitul anului trecut, Goldman Sachs încă mai miza pe faptul că Rezerva Federală americană va majora ratele dobânzii de politică monetară de patru ori în 2019. PIMCO, cel mai mare trader de obligaţiuni din lume, a prezis trei creşteri de dobânzi din partea Fed până la finalul anului 2019. În noiembrie 2018, analiştii PIMCO spuneau că majorările de dobânzi sunt „un instrument pentru piaţa aflată la final de ciclu” şi că dobâznile se vor duce şi mai în sus în 2019, „mai ales în SUA”. În realitate, Fed a scăzut dobânda de referinţă de trei ori, iar yieldurile titlurilor de trezorerie cu scadenţa la 10 ani s-au dus în jos în 2019, atingând 1,45% la începutul lunii septembrie în contextul temerilor că economia globală se întreaptă spre recesiune. Preţurile obligaţiunilor SUA, care evoluează în direcţia inversă faţă de yielduri, au urcat deoarece investitorii s-au grăbit să se pună la adăpost. În august, randamentele titlurilor de trezorerie cu scadenţa la 10 ani au ajuns sub cele ale obligaţiunilor cu scadenţa la 2 ani, un fenoment cunoscut ca inversiunea curbei yieldurilor în care mulţi economişti văd un semn de recesiune iminentă. În noiembrie 2018, firma de brokeraj Charles Schwab a prezis corect că 2019 va marca punctul de maxim pentru yieldurile obligaţiunilor americane din actualul ciclu.

Activul tradiţional de refugiu este aurul, ale cărui preţuri abia dacă se mişcau în prima jumătate a acestui an, fără a lăsa să se întrevadă ce avea să vină. În iunie au început să se audă puternic tobele războiului comercial, în timp ce datele economice au devenit din ce în ce mai dezamăgitoare. De la începutul anului, cotaţia aurului a crescut cu 15%, intrând în săptămâna Crăciunului la 1.485 de dolari uncia. Cel mai ridicat nivel din acest an, de 1.560 dolari pe uncie, a fost atins în septembrie. Analiştii de la Citi se pare că au subestimat reputaţia aurului ca activ de refugiu în faţa volatilităţii, prezicând pentru anul acesta un preţ mediu de 1.270 de dolari uncia.

Strategii de la J.P. Morgan au mizat pe o cotaţie medie de 1.325 de dolari pe uncie, în timp ce Bank of America a estimat o creştere la media de 1.296 de dolari pe uncie – cu precizarea că pofta pentru acest metal preţios ar putea împinge preţul la 1.400 de dolari. Predicţiile multora s-au bazat pe presupunerea că dobânzile de politică monetară vor fi duse în sus în 2019, sau cel puţin vor stagna. În schimb, Fed a fost forţată să taie dobânzile de trei ori în 2019. Aurul nu oferă yield, ceea ce-l face mai puţin atractiv când dobânzile sunt mai mari.

Pentru acţiunile europene, sfârşitul anului 2018 nu anunţa nimic bun. Anul trecut era chiar descris drept cel mai slab din ultimul deceniu. Indicele FTSE 100 a pierdut atunci 12% din valoare, iar European Stoxx 600 s-a dus în jos cu 13% - cea mai slabă evoluţie de la marea criză. 2019 nu dădea motive de optimism, mai ales văzut prin prisma crizelor politice europene. J.P. Morgan remarca în special incertitudinile legate de Brexit şi datoriile Italiei. Societe Generale a prezis că acţiunile celor mai mari 50 de companii europene listate, urmărite de indicele Euro Stoxx 50, se vor duce în jos cu încă 8% şi că FTSE va pierde până la 14% din valoare. Analiştii de la Schroders au fost mai puţin pesimişti, spunând că în 2018 “piaţa acţiunilor a reflectat deja în evoluţia ei încetinirea economică”. Cu o săptămâna până la finalul anului 2019, Euro Stoxx 50 înregistra o creştere de peste 25%, iar FTSE un avans de peste 12%.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO