Fondurile suverane de investiţii (FSI) au apărut pentru prima dată în 1950 şi sunt asociate în mod tradiţional cu o putere financiară uriaşă.
Ele controlează aproximativ 6.500 mld. dolari şi au transformat peisajul de investiţii la nivel mondial, prin ruperea participaţiilor în companii multinaţionale şi în proprietăţi imobiliare în oraşe ca Londra şi Melbourne.
Acum, România, Turcia, India şi Bangladesh lansează fonduri suverane - dar, din motive foarte diferite, decât în mod obişnuit, şi cu metode foarte diferite, scrie agenţia de ştiri Thomson Reuters.
Dacă fondurile suverane ale unor ţări dezvoltate precum Singapore şi Norvegia folosesc astfel de vehicule pentru a investi şi a aloca surplusul de capital către plasamente în străinatate, în cazul României fondul suveran reprezintă un coş de companii de stat folosit pentru a garanta finanţări pentru drumuri şi spitale.
Practic, ceea ce vrea jurnalistul britanic să sublineze este faptul că România îşi va folosi acest fond pentru investiţii pentru plasamente în interiorul ţării, şi nu pentru străinătate, aşa cum funcţionează în mod tradiţional.
Printre beneficiile pe care le poate reprezenta o astfel de abordare, Reuters indică faptul că aceste fonduri suverane pot agrega în jurul lor instituţii financiare şi know-how investiţional din partea mai multor parteneri. Marea problemă constă însă în a măsura performanţa.
Cum pot reflecta corect raportările financiare ale acestor fonduri performanţa sau neperformanţa economică pe care au produs-o? Oficialii turci au anunţat că vor să transfere active în valoare de 200 miliarde dolari (participaţii de la Turkish Airlines, bănci) în noul fond suveran, pentru a finanţa proiecte de infrastructură.În România, programul de guvernare 2017-2020 prevede înfiinţare unui fond suveran de dezvoltare şi investiţii (FSDI) după modelul celor din Norvegia, Franţa, Italia sau Polonia. Acesta va avea o valoare aproximativă de 10 miliarde de euro. Potrivit programului de guvernare, fondul se va putea folosi de veniturile din dividende ale companiilor de stat aflate pe profit precum şi de veniturile provenite din emisiuni de obligaţiuni sau din vânzarea de active neperformante (case de odihnă, hoteluri – aparţinând unor companii al căror obiect de activitate este cu totul altul).
Fondul suveran al Norvegiei, înfiinţat în urmă cu 20 de ani şi finanţat din vânzările de petrol ale ţării, este cel mai mare din lume, cu active de 880 miliarde euro (200% din GDP), distribuite în aproape 80 de ţări. În prezent, încasările pe care le aduce Norvegiei sunt mai mari decât cele din petrol.