Votul americanilor de marţi, 8 noiembrie, ar putea fi un moment istoric de o însemnătate rară ale cărui consecinţe se pot întinde pe un orizont de timp îndelungat, undele rezultatului urmând să fie resimţite în fiecare colţ al planetei, de fiecare cetăţean, indiferent de statut sau starea materială.
Cu 5% din populaţia mondială, SUA deţin un sfert din PIB-ul lumii.
O eventuală victorie a candidatului democrat ar conduce la o apreciere de 2% a indicelui S&P 500, referinţa bursei americane, în timp ce o victorie a lui Trump ar duce la prăbuşirea indicelui american cu 8%, conform companiei de cercetare Macroeconomic Advisers, citată de Bloomberg.
Ce efecte ar fi pentru România?
„Din perspectiva mea, aceasta este una dintre campaniile prezidenţiale cu candidaţii care generează cea mai mică încredere. Unul dintre candidaţi – Donald Trump – este total nepredictibil. În opinia mea, el nu are pregătirea pentru funcţia pentru care candidează, este coleric şi imprevizibil. Cred că, per ansamblu, pentru România avantajoasă ar fi alegerea lui Hillary Clinton, dată fiind şi experienţa anterioară pe care o are în politica externă, a parteneriatului strategic cu România, a problemelor legate de Orientul Mijlociu, indiferent de soluţiile care au fost date, poate nu cele mai fericite, de către administraţia Obama“, a declarat profesorul Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române.
Bursele lumii sunt puternic conectate la cursa electorală pentru Casa Albă, iar majoritatea investitorilor speră într-o victorie a candidatului democrat Hillary Clinton, al cărei program este văzut de pieţele financiare drept mai predictabil şi de dorit pentru anii ce vor urma. În cazul în care Hillary Clinton ar fi declarată câştigătoare, analiştii se aşteaptă la un val de exuberanţă pe pieţele de capital din întreaga lume. Însă nu este clar ce va fi cu ancheta FBI asupra celor 30.000 de e-mailuri scoase de Clinton din sistemul securizat de comunicare al guvernului, pentru care ar putea fi acuzată de trădare. În acest caz, Hillary Clinton ar fi un preşedinte „nefuncţional“ până la terminarea anchetei, ceea ce ar fi foarte dificil pentru America.
Valurile protecţioniste care ar putea apărea ca urmare a implementării politicilor candidatului republican măresc nivelul de anxietate pe bursele europene şi asiatice. Eventualele conflicte economice generate de aplicarea ideilor lui Trump sunt principalii catalizatori care ar putea conduce la scăderi importante pe pieţele de capital ale lumii.
După ce candidatul republican a reuşit să reducă ecartul între el şi Hillary Clinton la sfârşitul lunii octombrie, indicele VIX, ce măsoară volatilitatea şi implicit frica ce pluteşte pe piaţa de capital, a crescut cu peste 20%, iar bursa newyorkeză a închis opt şedinţe de tranzacţionare consecutive în scădere, o evoluţie negativă nemaiîntâlnită din 2011.
Cu toate acestea, nu toate sectoarele pot fi marcate de vânzări masive şi de panică în cazul unei victorii a candidatului republican.
Donald Trump a pledat în această campanie pentru revigorarea sectoarelor energetice bazate pe combustili fosili precum petrolul sau cărbunele, factori puternic poluanţi, în timp ce Hillary Clinton s-a arătat un susţinător al energiei alternative. Astfel, o eventuală instalare a lui Trump la Casa Albă ar putea mări încrederea investitorilor în companiile energetice şi de utilităţi guvernate de metodele tradiţionale.
În plus, activele de rezervă precum aurul sau yenul japonez ar putea să înregistreze creşteri importante în cazul unei victorii a candidatului republican, capitalul din pieţele financiare fiind în căutarea unui refugiu în cazul panicii şi confuziei generate de alegerea lui Trump.
În principal, o scădere masivă a burselor ar fi antrenată de gradul ridicat de incertitudine pe care îl emană politicile şi ideile lui Donald Trump. Dificultatea pe care o implică emiterea de previziuni cu privire la impactul programului lui Trump pe scena comerţului mondial sau al creşterii economice face ca o eventuală victorie a lui Trump să fie nedorită în majoritatea cercurilor de investiţii. Situaţia ar putea să rămână definită de confuzie şi după alegeri, ambii candidaţi urmând a avea în continuare de prezentat explicaţii cu privire la acuzaţii de încălcare a legii.
„Sunt două Americi: oamenii obişnuiţi care sunt extrem de speriaţi de posibilitatea să fie Trump preşedinte şi oamenii informaţi care realizează că Trump nu are nicio şansă. Hillary Clinton are 268 de voturi electorale garantate. Iar pentru a deveni preşedinte ai nevoie de 270. E imposibil ca Hillary Clinton să nu câştige niciunul dintre battleground states (statele incerte)“, a spus Alexandru Mihai Kis, student al universităţii americane Northeastern.
Miza acestei campanii este una dintre cele mai mari din ultimii ani. Se poartă o luptă puternică între un conservatorism ce încearcă să se reinventeze într-o lume care îi anulează încet-încet condiţiile de existenţă şi un liberalism nerăbdător să ghideze lumea către următoarea etapă în procesul modernităţii.
Din nou, se observă aceeaşi falie adâncă din campania pentru Brexit, un electorat cu studii superioare, mai tânăr, contra unui electorat cu studii modeste şi trecut de prima tinereţe. Aceleaşi date, aceleaşi coordonate retorice şi politice, acelaşi cadru demografic se aplică pe 8 noiembrie, singurul parametru ce diferă este ţara, în afară de aceasta contextul rămânând neschimbat.
Nu este doar o luptă între stânga şi dreapta, ci se poate transforma între o luptă între societăţi închise, definite de un tradiţionalism ce poate fi uşor confundat cu primitivismul, şi societăţi deschise, dornice de schimburi comericale şi culturale, tolerante şi însetate de diversitate şi cooperare.
Realităţile sociale ale celei mai mari economii de pe planetă ar putea fi la baza acestei falii între clasele sociale. În America şi chiar în restul ţărilor dezvoltate, legea lui Okun, care stipulează că aprecierea productivităţii va antrena scăderea şomajului, se pare că nu mai funcţionează.
Andrew McAfee şi Erik Brynjolfsson, profesori la MIT Sloan School of Management, au arătat că în Statele Unite ale Americii productivitatea muncii a crescut cu 2,5% în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu, însă locurile de muncă au scăzut cu 1,1%. Este pentru prima oară după 1945 când se întâmplă acest lucru.
O altă divergenţă subliniată de profesorii americani se referă la creşterea produsului intern brut per capita în acelaşi timp în care nivelul median al veniturilor unei gospodării a scăzut.
Practic, venitul unei familii obişnuite americane este mai mic decât cel din anii 1990. De aici rezultă că, deşi se produce mai mult, cei din eşaloanele superioare atrag cel mai mare procent din această creştere, cu mult mai mare decât în deceniile precedente, adâncind şi mai tare prăpastia între clasele sociale.
Donald Trump vrea să fie vocea tocmai a omului obşinuit care se simte nedreptăţit, în principal de globalizare, deşi un element constituiv al acestei schimbări cântăreşte mai tare, şi-anume evoluţia tehnologiei şi lupta între capital şi mâna de lucru.
Specularea rezervorului de frustări al celor ce se simt nedreptăţiţi sau incorect răsplătiţi pentru activitatea lor în societatea actuală nu este o manieră nouă de abordare din partea grupurilor ce încearcă să deseneze o nouă ordine a raporturilor socio-economice.
Astfel, după această cursă electorală, indiferent de rezultate, societatea americană este obligată să intre într-un proces dur de negociere între clasele sociale. Tocmai această negociere şi termenii ei ar putea influenţa cu adevărat politica externă americană şi implicit soarta planetei.
Trump versus Clinton. Nici americanii nu credeau că vor ajunge la o aşa alegere