De şase ani, Bursa de la Bucureşti (BVB) este a brokerilor. Cei care se laudă că au pus bazele pieţei de capital din România în urmă cu 16 ani, şi-au împărţit gratuit acţiunile BVB în 2006.
Singurul rezultat vizibil al "privatizării" BVB, care ar fi trebuit să dinamizeze dezvoltarea pieţei de capital, a fost lupta surdă dintre brokeri pentru controlul bursei.
Brokeri mari şi brokeri mici, toţi au fost pe la conducerea BVB şi toţi au promis schimbare şi reformă. Energia s-a consumat însă în scandalurile din spatele cortinei.
Pe scenă, spectacolul e jalnic.
Din 2006, Bursa de la Bucureşti a avut 14 oferte publice iniţiale (IPO). Dintre ele, 11 s-au finalizat cu bine, adică emitenţii au reuşit să strângă banii. Dintre acestea, cinci au fost fonduri de investiţii, două au fost companii de stat (Transelectrica şi Transgaz) şi doar patru au fost companii private. Ultima ofertă a unei companii private care s-a închis cu bine a fost cea a Teraplast, în 2008. În 2011, la BVB nu a avut loc nicio ofertă publică iniţială.
Fondul Proprietatea (FP) s-a listat la începutul acestui an, după ani de aşteptări. Brokerii şi şefii bursei s-au grăbit să proclame intrarea BVB într-o epocă mai luminoasă. În câteva luni, preţul acţiunilor a scăzut cu 30%, ajungând la 40% din valoarea activului net.
În rest, aproape toate listările noi de pe bursă au fost de fapt transferuri de pe RASDAQ. E bine că proprietarii unor companii precum Electromagnetica, Ropharma, Prefab sau Boromir Prod au fost convinşi să le aducă pe bursă, în loc să le delisteze, dar asta nu suplineşte plecarea de pe bursă a unor companii precum Policolor, Kandia-Excelent sau Asirom.
De câţiva ani, brokerii şi BVB aşteaptă listările statului. De fiecare dată când vreun minister anunţă că se gândeşte să listeze vreo companie, bursa iese cu un comunicat prin care salută intenţia. Când vin însă licitaţiile pentru selectarea intermediarului, abia se găseşte câte un consorţiu de brokeri care să depună ofertă, iar numele sunt mereu aceleaşi: maximum 10 firme.
Să listeze statul, dar noi nu ne implicăm! La oferta Petrom, abia în ultimele zile a apărut pe pagina de internet a BVB un anunţ care informa investitorii că pot să cumpere acţiuni în ofertă. Modul de derulare a ofertei, stabilit de intermediari împreună cu conducerea bursei, a reuşit să bulverseze toată piaţa. Românii care plătesc de câţiva ani preţuri tot mai mari la benzină nici nu au ştiut că pot cumpăra acţiuni la cea mai profitabilă companie românească. Cum să dezvolţi astfel piaţa? Cum să ajungi din urmă bursa din Polonia dacă nici la cea mai mare şi mai cunoscută companie din România nu reuşeşti să atragi populaţia să cumpere acţiuni?
În ianuarie 2006, erau 13.000 de persoane fizice şi firme locale care cumpărau acţiuni pe bursă şi vreo 90 de fonduri de investiţii străine active. În octombrie 2011, mai puţin de 2.700 de investitori români mai cumpărau acţiuni, iar fonduri străine au mai rămas vreo 50.
Pe bursa din Varşovia, fiecare ofertă publică derulată aduce sute de mii de investitori noi şi milioane de polonezi deţin acţiuni.
Nici pentru fondurile străine bursa de la Bucureşti nu e mai atractivă: comisioanele de tranzacţionare sunt printre cele mai mari din Europa, conturile globale există doar cu numele, birocraţia este descurajatoare. Când acţiunile creşteau cu 100% pe an, poate că unii ar mai fi trecut cu vederea toate astea, dar acum când totul în jur se clatină, bursa românească e greu de vândut, iar brokerii mari o ştiu cel mai bine.
Desigur, statul are şi el o mare responsabilitate în dezvoltarea pieţei. Guvernanţii trebuie să înţeleagă că pentru a atrage românii să cumpere acţiuni la companiile sale trebuie să le ofere un stimulent, o reducere faţă de preţul din piaţă. Că pentru a avea mai mulţi investitori pe bursă trebuie să-i încurajezi să cumpere acţiuni, prin stimulente fiscale, şi nicidecum să-i chemi de cinci ori pe an la fisc să depună declaraţii trimestriale şi să-i umileşti punându-i să stea la cozi. Parlamentarii trebuie să înţeleagă că cei care investesc milioane de euro în acţiuni trebuie să aibă dreptul de a se exprima şi de a se implica în administrarea companiilor, iar pragul de 1% de la SIF-uri nu permite asta.
Dar ca să ajungi să te respecte ceilalţi, trebuie să te respecţi mai întâi tu însuţi. Or, când aproape în fiecare lună apare câte un scandal nou în piaţă, e greu să te aştepţi ca politicienii, prea ocupaţi cu scandalurile lor, să te ia în serios. Când Consiliul de Administraţie se ceartă cu directorul general, iar membrii CA se ceartă între ei, e greu să ai credibilitate.
Asta în timp ce puţinii antreprenori români care au dezvoltat şi mai deţin încă afaceri importante aşteaptă să li se prezinte alternative de finanţare. Dacă de la BVB nu vine nimeni, nu-i nimic, vor merge la Varşovia, la Londra sau la New York.
Dezvoltarea bursei trebuie să fie ajutată de stat, dar trebuie să plece de la brokeri şi de la cei care conduc bursa. Iar pentru asta este nevoie ca în conducerea bursei să fie aduşi cei mai valoroşi oameni din piaţă, specialişti care au o viziune pe termen lung, dar şi experienţa de a o pune în practică.
Din păcate, tocmai unii dintre aceşti oameni sunt îndepărtaţi, cum a fost cazul lui Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, care a fost găsit dintr-o dată incompatibil cu funcţia de administrator de către CNVM, la câteva luni după ce tot CNVM îşi dăduse avizul pentru alegerea sa.
Pe lângă alegerea Consiliului de Administraţie, acţionarii BVB trebuie să înţeleagă că trebuie să vină cu o strategie, ca trebuie să se lupte pentru ca această piaţă să crească şi să-şi câştige rolul în economie. Asta cât timp mai au pentru ce să lupte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
