Indiferent de porecla ce o să fie ataşată, în final, anilor 2010', pe Wall Street şi în America corporatistă deceniul ce se apropie de final va rămâne în memorie cu eticheta "Deceniul datoriilor", arată Reuters într-o analiză.
Cu dobânzile blocate la niveluri extrem de reduse graţie politicilor monetare relaxate aplicate de către Federal Reserve (Fed) în urma Crizei Financiare din 2008, companiile americane au descoperit că este mai facil ca niciodată să apeleze la piaţa obligaţiunilor corporative pentru a atrage numerar.
Emisiunile de obligaţiuni ale companiilor americane au depăşit o valoare cumulată de 1.000 de miliarde de dolari în fiecare an în perioada 1 ianuarie 2010 - 30 decembrie 2019, o evoluţie fără precedent în istorie. În total, datoria emisă prin obligaţiuni s-a majorat cu peste 50% şi este estimată să atingă o sumă cumulate de 10.000 de miliarde de dolari, faţă de 6.000 de miliarde de dolari în deceniul anterior. Principalele companii americane - cele din indicele bursier S&P 500 - reprezintă circa 70% din datoria emisă prin obligaţiuni, aproape 7.000 de miliarde de dolari.
Ce s-a întâmplat cu toţi banii?
Un truism spune că banii trebuie puşi să muncească. Dacă nu contribuie la creşterea unei afaceri, aceştia ar trebui redistribuiţi acţionarilor, iar companiile americane au practicat mai degrabă returnările de cash către acţionari în ultimii zece ani decât investiţiile.
În 2010, firmele americane au cheltuit cu aproximativ 60 de miliarde de dolari mai mult pe dividende şi răscumpărări decât pe investiţii în sedii, echipamente sau tehnologie. Până anul trecut, diferenţa s-a majorat la peste 600 de miliarde de dolari, iar pentru 2019 este estimată să fie la un nivel similar.
Numărul şi dimensiunea din ce în ce mai mare a programelor de răscumpărare este unul din factorii care au stat la baza raliului din ultimii zece ani din piaţa bursieră americană.
Totodată, cheltuielile de investiţii au rămas la niveluri constante în ultimii zece ani şi în special în ultimii trei ani, în ciuda unui pachet masiv de stimulare fiscală venit din partea administraţiei Trump, care a redus rata impozitului pe profit la 21% de la 35%. Bani lăsaţi în companii urmau să se ducă în investiţii, însă preponderent s-au dus tot în răscumpărări.
Odată cu creşterea emisiunilor de obligaţiuni, piaţa a devenit mai riscantă, aceasta şi în condiţiile în care investitorii sunt într-o goană după randamente într-o lume nouă cu dobânzi sistemic reduse.
Titlurile obligatare evaluate cu doar o treaptă sau două peste obligaţiunile junk reprezintă acum mai mult de jumătate din titlurile clasificate drept "investment grade" faţă de circa o treime în zorii deceniului.
