Schimbarea modelului de dezvoltare economică în România, cu accent pe producţia industrială, nu mai este o opţiune, ci o necesitate în actualul context european, marcat de lupta pentru competitivitate în relaţia cu principalii competitori globali. Ca parte a economiei europene, România are şansa să contribuie la acest proces şi, astfel, să beneficieze de avantajele pe care le implică o economie europeană mai performantă, capabilă să dezvolte tehnologii inovatoare şi să furnizeze produse şi servicii cu valoare adăugată ridicată. În acest scop, trebuie să investească în capacităţi de producţie moderne şi să îşi adapteze oferta de export la cererea din Uniunea Europeană (UE), în special în domeniile în care înregistrează deficite ridicate.
Pentru a redeveni competitivă pe plan global, UE trebuie să recupereze decalajul de inovare faţă de China şi SUA, astfel că este necesar ca toate cele 27 de state membre, inclusiv România, să acţioneze în această direcţie. În acest context, merită menţionat proiectul de regulament european Industrial Accelerator Act, propus în martie 2026 (din cadrul pachetului mai larg de politică industrială europeană menit să relanseze producţia industrială internă a UE în sectoare strategice, prin reguli de tip „Made in EU” şi prin utilizarea achiziţiilor publice şi a subvenţiilor pentru relocarea producţiei industriale în UE). Prin acest proiect se creionează răspunsul UE la problemele actuale ale producţiei industriale, inclusiv cu privire la vulnerabilităţile lanţurilor de aprovizionare în sectoare şi tehnologii strategice, în condiţiile în care concurenţa globală nu e întotdeauna echitabilă şi dependenţele de lanţurile valorice internaţionale subminează capacitatea Europei de a creşte sau de a menţine producţia în sectoare şi tehnologii strategice.
Pentru România, situaţia este cu atât mai presantă având în vedere contribuţia tot mai redusă a producţiei industriale la creşterea economică, avansul lent din zona de cercetare-dezvoltare sau dezechilibrele externe ridicate înregistrate pe numeroase grupe de produse, în special din industria prelucrătoare. În 2025, la produse chimice, deficitul a fost de 13 miliarde de euro, la mărfuri manufacturate clasificate după materia primă – peste 8,5 miliarde de euro, la maşini şi echipamente pentru transport – 2,5 miliarde de euro, la articole manufacturate diverse – 2,5 miliarde de euro.
În acest context, au fost adoptate recent măsurile de relansare economică, ce îşi propun să abordeze inclusiv „nevoia de creştere a producţiei industriale şi de reducere a deficitului balanţei comerciale”.
Scheme de ajutor de stat pentru industria prelucrătoare
În acest scop, au fost elaborate scheme de ajutor de stat dedicate exclusiv industriei prelucrătoare, pentru investiţii în clustere de inovare şi în unităţi în care se fabrică produse la care avem deficit comercial ridicat (proiecte de cel puţin 50 de milioane de euro). Schema constă în accesarea de granturi sau credit fiscal, pe şapte ani, cu un buget total de peste un miliard de euro, pentru perioada 2026 – 2032.
Companiile din industria prelucrătoare mai pot accesa şi alte scheme de finanţare, cum ar fi cea de cercetare şi tehnologii înalte - TECH-UP Romania -, din care pot fi finanţate proiecte între cinci şi 50 de milioane de lei, prin granturi, cumulate cu o deducere de 200% a cheltuielilor cu activele corporale şi necorporale. Bugetul total este de peste un miliard de euro, pentru următorii şapte ani.
Schema de competitivitate şi convergenţă regională este, de asemenea, accesibilă pentru companiile din domeniu. Prin aceasta se acordă sprijin constând în garanţii şi subvenţii de dobândă pentru reducerea disparităţilor teritoriale, cu o valoare a investiţiei cuprinsă între şapte şi 50 de milioane de lei (buget total de 500 de milioane de lei pe şapte ani).
Totodată, există deja o schemă de ajutor pentru investiţii (sub formă de credit fiscal) care asigură valorificarea resurselor minerale, în special a materiilor prime strategice şi critice, şi pentru investiţii în fabricarea de produse finite bazate pe tehnologie „zero net” şi a componentelor specifice principale ale acestora. Sunt eligibile proiectele de peste 75 de milioane de lei, iar bugetul total este de un miliard de euro.
Aşadar, companiile din industria prelucrătoare din România au la dispoziţie noi instrumente de finanţare, însă este foarte important ca acestea să fie accesate şi utilizate pentru a servi scopului propus – de a dezvolta produse care încorporează tehnologii performante, cu valoare adăugată ridicată, prin care să contribuie la transformarea economiei româneşti în una competitivă pe plan european şi global.
