Construcţiile, de la clădiri la mari proiecte de infrastructură, reprezintă un important indicator pentru bogăţia, priceperea şi respectul oamenilor pentru ţara lor. Din acest motiv cei din Emirate construiesc zgârie-nori după zgârie-nori, atingând noi recorduri şi investesc în proiecte de infrastructură gigantice. Tot din acest motiv francezii au „exilat“ clădirile moderne de birouri în La Defense, iar New York celebrul Manhattan.
La începutul secolului trecut România se transforma încet-încet într-o ţară modernă, cu construcţii noi, inspirate de Europa Occidentală. Tot în urmă cu un secol se realiza celebrul pod Carol I, actual Anghel Saligny peste Dunăre, proiect care a fost realizat între anii 1890 şi 1895. La acea vreme era cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume, iar deschiderea centrală era de 190 de metri - cea mai mare din Europa Continentală. Podul feroviar a fost utilizat aproape un secol întreg, până în 1987 când a fost construit unul nou.
Tot în perioada Regatului României s-a construit actualul sediu al BNR, Palatul Regal şi multe clădiri din centrul Capitalei cu arhitectură occidentală.
În perioada comunismului ies în evidenţă două mari proiecte - primul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, care are însă o imagine afectată de opresiunea comunistă, iar al doilea, Palatul Parlamentului sau Casa Poporului, cea mai mare construcţie civilă din lume. Cea din urmă însă se degradează treptat, curtea este într- stare nu foarte bună, iar elementele decorative de pe faţadă încep să se crape, având nevoie de mentenanţă.
După revoluţie construcţiile „civile“ au prins avânt. Marii dezvoltatori de birouri au transformat complet zona din jurul staţiei de metrou Aurel Vlaicu. Tot acolo a fost construită clădirea Sky Tower, cea mai înaltă din România, având 137 de metri înălţime. Dincolo de Barbu Văcărescu se dezvoltă şi zona Orhideea, iar în viitor se anunţă proiecte în Expoziţiei.
Noile proiecte de birouri schimbă puternic imaginea Bucureştiului, alături de proiectele rezidenţiale de lux care vin în urma lor. Astfel, în următorii zece ani Capitala va arăta diferit faţă de cum este acum.
La finalul anului trecut spre exemplu, un grup de investitori a cumpărat scheletul blocului comunist din spatele benzinăriei MOL, între Nicolae Caramfil şi Av. Şerbănescu. Deja de 26 de ani betoanele stricau imaginea zonei, scheletul fiind acoperit din când în când cu reclame. De asemenea, tot în 2016, acelaşi investitor, One United, a preluat şi platforma Automatica pentru care există un nou proiect imobiliar.
În ceea ce priveşte infrastructura, cel mai important proiect este podul peste Dunăre de la Calafat-Vidin. Cu toate că România are o treime din cursul Dunării, până în acel moment aveam numai trei poduri -Giurgiu-Ruse, Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii. În discuţie mai sunt poduri la Călăraşi şi la Galaţi, dar va mai dura până când autorităţile se vor pune de acord. De autostrăzi încă nu se poate vorbi în România, neexistând decât un singur tronson realizat cap-coadă - Bucureşti-Constanţa. În timp ce în Europa de Vest autostrăzile sunt considerate proiecte de siguranţă naţională, având porţiuni pe care pot ateriza aeronave, iar parcările pot găzdui de la maşini la avioane, în România drumurile de viteză abia fac faţă autoturismelor şi camioanelor. Planuri există în continuare pentru infrastructură, iar în următorul deceniu ar trebui să avem cel puţin o autostradă care să treacă Munţii Carpaţi.
Bogdan Alecu este Editor Business Construct
bogdan.alecu@zf.ro
