În timpul căldurii extreme din iunie, poliţia i-a stropit pe berlinezi cu tunuri de apă pentru a-i răcori, iar pompierii din Praga şi-au scos furtunurile. Parizienii au plonjat în Canal St-Martin, iar spaniolii s-au adăpostit în biblioteci.
Acum, după o scurtă pauză, al treilea val major de căldură extremă loveşte Europa, aducând din nou temperaturi de 40 de grade în Spania şi Franţa, alimentând incendii de vegetaţie şi punând autorităţile sub presiune pentru a se pregăti pentru condiţii din ce în ce mai letale pe continentul ce suferă cel mai alert ritm de încălzire, scrie Financial Times.
Societatea va trebui să se pregătească pentru un climat tot mai extrem, avertizează experţii. Provocarea este urgentă: date publice preliminare din Franţa indică aproximativ 2.025 decese în exces în iunie ca urmare a ultimului val de căldură, iar o estimare pentru întregul continent plasează cifra totală la 20.000.
„Nici măcar jumătate din statele europene nu dispun de un plan de acţiune naţional în domeniul sănătăţii în contextul căldurii“, arată Hans Kluge, director pe Europa în cadrul OMS.
Statele membre ale UE au adoptat toate politici naţionale de adaptare, iar Comisia Europeană va dezvălui în acest an un plan de rezilienţă climatică. UE pune de asemenea în practică cea mai amplă reacţie transfrontalieră la incendiile de vegetaţie.
Însă majoritatea responsabilităţilor revin autorităţilor naţionale şi sociale, iar multe ţări sunt slab pregătite. În oraşe ca Paris, Berlin şi Bruxelles, clădirile învechite nu sunt proiectate astfel încât să ţină căldura afară.
Multe oraşe europene dens populate oferă acces limitat la spaţii verzi şi cursuri de apă.
Între timp, aproximativ o cincime din locuinţele europene au aer condiţionat, cu diferenţe mari de la doar 7% în Germania la aproape 80% în Grecia.
Ans Persoons, secretar de stat pentru mediu şi climă al oraşului Bruxelles, promite să subvenţioneze eficienţa energetică a clădirilor şi să demareze planuri mult amânate pentru a permite înotul în aer liber în canalul şi piscinele oraşului, dar acestea nu vor fi gata până în 2032.
Conform Comisiei Europene, construirea rezilienţei va veni cu costuri uriaşe de până la 70 mld de euro pe an până în 2050. Însă lipsa de acţiune ar fi şi mai costisitoare: pagubele produse de inundaţii, secetă şi incendii, şi activitatea economică pierdută, au ajuns la aproximativ 90 miliarde de euro în 2025.
Spania este obişnuită cu căldura toridă, însă autorităţile sale naţionale şi regionale se luptă să se adapteze la situaţia actuală. Guvernul a dat startul campaniei anuale de prevenire a incendiilor în ianuarie şi nu iunie cum se întâmpla în mod obişnuit şi a întărit forţa de combatere a incendiilor.
Ministerul Energiei şi Mediului a actualizat luna trecută un plan de adaptare la schimbările climatice cu o propunere de a crea mai multe zone verzi şi umbrite. Acesta va oferi de asemenea 200 mln de euro dintr-un fond naţional pentru eficienţă energetică pentru modernizarea încălzirii şi climatizării în şcoli.
În Barcelona, consiliul local foloseşte fonduri dintr-o taxă turistică pentru a instala aer condiţionat în sute din şcolile sale şi a emis „brăţări de alertă“ pentru 1.400 de persoane din curăţenie, grădinari şi alţi lucrători în aer liber. Consiliile locale transformă spaţii publice în adăposturi climatice.
Italia a aprobat în 2023 un plan amplu de adaptare la schimbările climatice pentru a ajuta locuitorii oraşelor să facă faţă căldurii extreme, dar nu a acţionat adecvat pentru a-l implementa.
Berlinul a introdus prima sa strategie privind căldura abia la sfârşitul anului trecut, la mai bine de două decenii după ce Parisul a implementat una în urma valului de căldură extremă din 2003. Printre obiective se numără plantarea de copaci, instalarea de fântâni de apă potabilă şi construirea de clădiri mai rezistente la cădură.
Experţii spun că ţara în general nu este pregătită pentru temperaturi mai ridicate. Sistemul federal împiedică o strategie unitară împotriva căldurii. Guvernul cancelarului Friedrich Merz s-a angajat să investească aproximativ 10 mld de euro pe an pentru adaptarea la schimbările climatice în următorul deceniu. Însă implementarea practică revine adesea municipalităţilor, multe dintre ele având dificultăţi cu personalul şi capacitatea de a face acest lucru.
În Franţa, premierul Sebastien Lecornu a declarat că aerul condiţionat poate fi o parte a soluţiei, dar nu un răspuns automat, având în vedere costul său. Cu toate acestea, s-a grăbit să comande unităţi de răcire şi ventilatoare pentru spitale de 100 mln de euro şi le-a cerut lucrătorilor poştali să verifice persoanele izolate la domiciliu. Franţa se confruntă de asemenea cu clădiri greu de modernizat, cu reguli stricte pentru conservarea oraşelor istorice.
În Elveţia, autorităţile vor să profite la maxim de unele din atuurile naturale ale ţării: numeroasele lacuri. Ţara investeşte masiv în reţele centralizate de răcire alimentate de lacuri. Totuşi, unii vor ca ţara să relaxeze restricţiile tradiţionale severe privind aerul condiţionat. Oficialii subliniază însă că izolaţia, umbrirea, ventilaţia naturală, ecologizarea urbană şi răcirea centralizată rămân răspunsul preferat pe termen lung.
Împreună cu Los Angeles, Miami şi Freetown, Atena are un oficial care se ocupă de problemele legate de căldură din 2020, urmărind crearea unui model mai sistematic de clădire a rezilienţei la căldură.
Atena clasifică valurile de căldură în funcţie de riscul pentru săntate, oferind hărţi termice în timp real, puncte de răcorire şi rute de mers pe jos mai sigure prin intermediul unei aplicaţii mobile.
Oraşul a publicat de asemenea un „ghid de supravieţuire“ prin care îndeamnă locuitorii să-şi organizeze viaţa de zi cu zi în jurul căldurii. O reţea dedicată de patru sateliţi, lansată în mai, monitorizează incendiile de vegetaţie. De asemenea, a reabilitat surse antice de apă subterană.
