Dincolo de business şi de afaceri, iniţiativa de a aduce în atenţia cititorilor şi participanţilor la conferinţele noastre ideea de a locui frumos, de a face din locuinţă un „cuib“ din care să-ţi iei zilnic energia pentru a zbura peste sarcinile şi activităţile zilnice este cea care ne-a adus astăzi împreună, la conferinţa „ZF Tendinţe în piaţa rezidenţială“.
Pentru că, dincolo de business, cum spunea colegul nostru mai devreme, Ziarul Financiar este în primul rând un „ziar urban“, al oraşului, al cetăţii de business, dacă vreţi. Ideea de urbanitate şi de oraş este foarte strâns legată şi de ideea de presă.
Îmi amintesc că, acum câţiva ani, eram la Madrid, într-o duminică dimineaţă şi am văzut un domn, dimineaţa, la ora 10, îmbrăcat la costum, un costum foarte frumos, cu batistă la piept, pe un trotuar, într-un colţ de stradă, în faţa unei cafenele, citind foarte tacticos El País. M-a impresionat imaginea. Deci, când vorbim de ziare, de dezvoltare, de oraşe, de locuire, toate acestea sunt legate între ele.
Mult timp, când am vorbit de piaţa de locuinţe, noi am văzut doar apartamentul, doar locuinţa, doar ceea ce este în interior. Apoi, odată cu dezvoltarea ansamblurilor rezidenţiale, am văzut o dezvoltare mai degrabă insularizată a acestora. Am văzut sau vedem doar insula ansamblului rezidenţial.
E timpul să trecem la nivelul următor. E timpul să vorbim despre oraşul întreg şi modul cum se inserează noile ansambluri rezidenţiale în oraş. Cum se încadrează în textura oraşului.
Am văzut această ultimă prezentare la final despre ansamblul rezidenţial Speed Well din Braşov şi vă felicit pentru această abordare la Braşov, vorbim despre inserţia în oraş a unui nou ansamblu rezidenţial.
Pentru că trebuie să vedem casa ca deschidere spre comunitate. Casa este, dincolo de locuinţa ta, comunitatea.
Mă gândeam că mulţi dintre noi stăm în apartamente şi, ca să ieşi afară, mai ales acum, când s-a încălzit, trebuie să cheltui bani – să mergi la o terasă. Dar unde găsim acel loc unde să stăm fără bani, să ne creăm comunitatea? Acele băncuţe, acel mobilier urban, locuri unde ies copiii, mamele cu cărucioare, unde te întâlneşti cu vecinii, te saluţi, vezi cum au crescut copiii, întrebi ce au mai făcut. Despre asta este vorba, până la urmă.
Mă gândesc şi la cum am fost noi, din punctul de vedere al „ştiinţei locuirii“. Fiecare are, la a doua sau a treia generaţie în spate, părinţi sau bunici la ţară, case construite fără această ştiinţă formală a arhitecturii. Dar dacă te uiţi la pridvorul acela, care se numeşte prispă sau cerdac sau altfel în funcţie de fiecare regiune a ţării, vezi astăzi studii care arată cât de bine era gândit: dimensiunea lui era astfel calculată încât vara să protejeze de soare, iar iarna să permită luminii să încălzească locuinţa. Toate aceste lucruri arată că trebuie să revenim la această ştiinţă a locuirii şi să ne preocupe mult mai mult.
Iată spre exemplu o maşină performantă. Este un spaţiu ultra ergonomic, gândit de ingineri şi specialişti, astfel încât totul să fie la îndemână la volan, să ne simţim cât mai confortabil.
O maşină de 100.000 de euro este gândită diferit faţă de una de 20.000, tocmai prin această atenţie la detalii. Poate că aşa ar trebui să lăsăm specialiştii să gândească foarte bine şi spaţiile în care trăim noi, zi de zi – în apartamente, în case şi în ansamblurile rezidenţiale.
Această „ştiinţă a locuirii“, dacă o lăsăm să ne ghideze viaţa, realizată de specialişti, ne va aduce avantaje.
Profesia de arhitect este, practic, cea care ne duce către acest obiectiv: să trăim mai bine, mai frumos, în comunitate.
De aceea apreciez foarte mult faptul că, pentru prima dată, cred, am ajuns să reflectăm şi să discutăm mai mult despre acest subiect. Poate vom face, la un moment dat, o conferinţă dedicată exclusiv arhitecturii.
Aş mai vrea să spun, în final, că este imperios necesar să ne recâştigăm şi Bucureştiul. Suntem abia la început în acest proces.
Calea Victoriei, Bulevardul Elisabeta încep să respire şi vedem ce bucurie există deja, de când a venit căldura. Când coborâm spre Calea Victoriei şi o vedem plină, fără să fie vreun eveniment, realizăm cât de mare este dorinţa oamenilor de a ieşi, de a se întâlni.
Avem şansa unui oraş extraordinar de frumos, construit de oameni care au iubit sau iubesc acest oraş. Locuinţa şi clădirile sunt şi o expresie a personalităţii celor care le-au creat. Ne-au lăsat, peste ani, un muzeu viu – oraşul. Iar oraşul este, cred, cea mai înaltă formă de convieţuire socială, locul în care ne simţim împliniţi.
Avem aceste repere – biserici, teatre, licee, universităţi, săli de spectacole – aceşti poli de atracţie care vor fi din ce în ce mai valoroşi prin modul în care vom reuşi să recâştigăm oraşul. Ateneul va rămâne veşnic unde este, Universitatea, Institutul de Arhitectură, Facultatea de Drept, Sala Palatului, Parcul Cişmigiu, marile teatre. Aici bate inima oraşului, nu în Pipera fără trotuare. Locuirea de calitate nu înseamnă un zid şi un metru de trotuar. Locuirea de calitate înseamnă trotuare largi, accesul rapid la săli de concerte, la librării şi expoziţii, la teatre de top, la instituţii de învăţământ de calitate. Cu cât vor avansa material, cu atât mai mult locuitorii acestui oraş vor vedea că satisfacţiile cele mai mari sunt cele spirituale.
Clădirile de pe Bulevardul Elisabeta, de pe Calea Moşilor, de pe Calea Victoriei şi din restul oraşului aşteaptă să beneficieze de acelaşi tip de atenţie şi politici pe care le-am văzut astăzi, inclusiv în cazul Braşovului.
Felicitări premianţilor şi mă bucur că ajungem la un nivel de maturitate în care să privim finanţele şi ceea ce facem zi de zi nu ca un scop în sine, ci ca un instrument pentru o viaţă mai bună şi pentru consolidarea comunităţii.
Până la urmă, cea mai mare bogăţie a omului este să fie împreună cu familia, cu prietenii şi, dacă vreţi, cu societatea în ansamblu, în locuri frumoase, gândite de dumneavoastră, arhitecţi şi constructori.
Mulţumesc foarte mult, felicitări încă o dată!
