De cate ori nu s-a intamplat oare sa fim nevoiti sa dezvaluim numele si adresa de e-mail iar uneori numarul de telefon sau masura la pantofi pentru a obtine anumite informatii de pe Internet?
Ce se intampla insa cu aceste date colectate in uriase arhive? Daca ar fi sa dam crezare spuselor celor care conduc dotcom-urile, informatiile sunt utilizate de firme pentru transmiterea spre utilizatori, prin e-mail, a ultimelor noutati care apar pe site.
In realitate insa, o data formularul completat si transmis catre baza de date a unui magazin virtual sau, spre exemplu, a unui simplu site cu informatii despre ultimele modele de automobile care au iesit pe piata, nici un utilizator nu mai poate controla pe mainile cui ajung adresa sa de e-mail sau alte date personale.
Ca sa nu mai vorbim de numarul cartii de credit, atat de vanat de piratii informatici. Consecintele sunt variate, de la inundarea postei electronice cu mesaje sacaitoare pana la golirea contului din banca.
De cele mai multe ori, firmele cu activitate pe web fie au o politica ambigua in privinta transmiterii datelor despre utilizatori sau clienti, fie nu o respecta. De ce?
Pentru ca aceste baze le pot aduce venituri importante care uneori nu pot fi suplinite nici de vanzarile online nici de publicitatea pe web.
"Vanzarile de baze de date trebuie privite din perspectiva oamenilor care fac subiectul acestei baze si a posibilitatilor lor de a obtine ceva in urma tranzactiei. Nu cred ca in Romania ar fi o mare problema daca s-ar vinde baze de date.
ai in Vest oamenii sunt de acord sa-si dea numele si e-mailul daca obtin ceva in schimb, astfel incat daca ar fi inscrisi si intr-o alta baza de date si ar putea beneficia de pe urma ei, vor fi de acord.
Problema este ca o firma sa-si vanda baza de date si nu un angajat al acesteia", a declarat pentru Ziarul Financiar Calin Fusu, director al companiei RoGenerator, proprietara site-urilor BestJobs.ro, eCasa.ro si eTurism.ro.
In Occident insa disputele referitoare la vanzarea listelor cu clientii unei companii se inmultesc.
O data cu cresterea numarului falimentelor in randul dotcom-urilor, vinderea bazelor de date a inceput sa se practice pe scara larga in principal in scopul recuperarii unei parti din datoriile companiilor intrate in dificultate.
In urma cu aproape doua saptamani portalul politic Voter.com anunta ca doreste sa vanda o lista cu peste 170.000 de adrese e-mail, completate cu apartenenta politica si alte informatii despre posesorii respectivelor conturi de posta electronica.
Voter.com nu este insa un exemplu singular. Anul trecut, magazinul virtual Toysmart a starnit nenumarate controverse prin anuntarea intentiei de a-si vinde arhivele cu informatiile despre clientii sai.
In cele din urma, dupa multe dispute legale, Walt Disney, compania care detinea pe atunci majoritatea capitalului firmei falimentare, a fost de acord sa cumpere si sa distruga lista cu clientii Toysmart.
Pentru a evita procesele legate de aceasta practica, autoritatile americane s-au gandit chiar sa formuleze un amendament la legea falimentelor.
Astfel, legea ar urma sa interzica firmelor intrate in faliment sa vanda listele cu informatii despre clienti daca in timpul desfasurarii activitatii acestea au practicat o politica care restrictiona transmiterea datelor.
"Baza de date este, in majoritatea cazurilor, un produs si trebuie sa urmeze calea normala a unui produs. O baza de date poate fi vanduta insa doar daca va fi folosita conform scopului declarat.
Daca la momentul constiturii bazei de date a fost incheiat si un acord intre firma si subiectii intervievati prin care se stabilesc anumite conditii de utilizare a ei, atunci la vanzare trebuie tinut cont si de aceasta intelegere.
In cazul in care baza de date este folosita in alte scopuri decat cele initiale, consider ca optiunea vanzare nu este corecta", este de parere Florin Vrejoiu, vicepresedinte ARIES (Asociatia Romana pentru Industria Electronica si Software).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
