♦ Digitalizarea, deşi ar fi trebuit să aducă transparenţă, a creat un ecosistem foarte opac ♦ Deşi Google, TikTok şi Facebook se prespune ca au venituri de sute de milioane de euro pe plan local, ele nu sunt raportate nicăieri ♦ Similar, masinile care sunt înscrise în „ecosistemele“ Uber şi Bolt nu sunt unic identificate, după modelul taxiurilor ♦ Când vine vorba de platformele de livrări - precum Glovo sau, mai nou, Wolt, deşi pe străzi livratori sunt peste tot, în realitate numărul lor total rămâne necunoscut, dat fiind că ei nu sunt angajaţi direcţi ai acestor grupuri, ci sunt închiriaţi de la firmele de forţă de muncă temporară ♦ Iar în turism, acolo unde hotelurile sunt sufocate de concurenţa din partea apartamentelor şi caselor listate pe airbnb, nu există nicio raportare ♦ Aşadar, aceasta poate fi o explicaţie pentru faptul că există bani în economie, dar nu ajung la bugetul de stat, pentru că banii au ajuns să circule în reţele opace, despre care nu există date.
Pentru fiecare taxi din Bucureşti există 7-8 maşini înregistrate în sistemele Uber, Bolt şi ale celorlalte platforme de ride-sharing. Similar, pentru fiecare leu cheltuit în publicitatea „clasică“ (pe print, TV, radio sau outdoor), alţi cel puţin 5-6 lei merg către reţelele sociale precum Instagram şi TikTok şi către gigantul Google, potrivit estimărilor ZF făcute pe baza datelor din piaţă. Iar când vine vorba de ospitalitate, una din şase camere utilizate în regim turistic a ajuns să fie în sistem Airbnb.
Nu există date oficiale privind valoarea acestor pieţe – nici individual, nici cumulat, dar aceste cifre ilustrează amploarea industriilor.
Reţelele sociale, platformele de livrări sau cele de transport, la fel ca şi sistemele alternative de cazare au fost cele care au adus în prim-plan, în ultimele decenii, sintagme precum „hipercapitalism“ sau „shared economy“. În realitate însă, e o „opaque economy“, o economie opacă, pentru că, la nivel de România, spre exemplu, cifrele reale sunt necunoscute.
