Business Hi-Tech

EY: Informaticienii şi impozitarea – cât de puţin este prea puţin?

EY: Informaticienii şi impozitarea – cât de puţin...

Autor: Gabriel Sincu, Claudia Sofianu

25.08.2015, 20:14 1932

Am asistat în această vară la o discuţie în cadrul dezbaterilor din Comisia de Buget - Finanţe a Parlamentului pe tema noului cod fiscal în care un reprezentant al industriei tehnologiei informaţiei solicita scutirea de la impozitare a profitului reinvestit în echipamente şi programe informatice. Un domn parlamentar, altfel bine pregătit, a replicat: ”Dar câte avantaje şi facilităţi mai vreţi, măi tinere? Vreţi să plătiţi şi mai puţin?”. Reacţia, deşi dură, nu m-a mirat şi în contextul respectiv am înclinat să fiu de acord cu ea. Casta IT-ştilor din România pare una privilegiată: acesta este domeniul în care se plătesc salarii bune, operează scutiri de impozit pe salariu, iar cei care lucrează pe cont propriu sunt taxaţi pe baza unui sistem forfetar foarte avantajos.

Mass-media este interesată de astfel de subiecte şi prezintă afaceri de succes din acest domeniu, clădirile de birouri se umplu tot mai mult de informaticieni non-conformişti veniţi la muncă pe bicicletă, şefii de HR ai multinaţionalelor din domeniu se plâng că nu au suficienţi oameni pe care să îi angajeze. Se ridică totuşi întrebarea: e chiar atât de bine? Este suficient exploatat domeniul şi se întreprinde suficient de mult pentru a face din tehnologia informaţiei cartea câştigătoare a economiei din România?

Dacă ne uităm pe cifrele publicate de statistica oficială, vedem că domeniul IT a contribuit în trimestrul I din 2015 cu 7% la formarea produsului intern brut, iar în 2014 cu 5,9%. Comparativ, în T1-2015,  industria a contribuit cu 21%, comerţul cu 17,5% sectorul public cu 11,1% iar imobiliarele au adus 10,5%. În ceea ce priveşte creşterea economică din T1-2015, dintr-un +4.3% doar +0,8% se datorează IT-ului. Aşadar, departe de a fi vedeta economiei, tehnologia informaţiei pare mai degrabă un outsider care încearcă să îşi facă loc în faţă.

Chiar şi până aici drumul a fost lung, primul pas fiind făcut la începutul anilor 2000 când  reprezentanţii industriei IT au convins autorităţile să introducă scutirea de la impozitare a salariilor pentru angajaţii care sunt implicaţi efectiv în producţia de programe informatice.

Ordinul privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator prevedea, încă de la început, o serie de criterii ce trebuie îndeplinite atât de angajat cât şi de angajator pentru ca cel din urmă să poată aplica scutirea. Ordinul a fost modificat în câteva rânduri de-a lungul anilor, aducându-se uneori clarificări binevenite, atât în ceea ce priveşte criteriile pentru exceptare, dar şi implementarea practică a acestui stimulent. Din păcate însă, nu întotdeauna noile prevederi au fost suficiente sau au acoperit toate punctele sensibile ce ridicau întrebări din partea celor interesaţi.

Ultima modificare a intervenit la 31 iulie 2015 prin Ordinul nr. 217/4.172/1.348/835/2015. Principala schimbare constă în eliminarea listei de specializări ale instituţiilor de învăţământ superior acreditate, în cadrul cărora angajatul vizat trebuia să deţină o diplomă de absolvire. Abrogarea acestei condiţii pare a fi una de bun augur, consecinţa imediată fiind că se lărgeşte aria persoanelor cărora li se poate aplica acest stimulent fiscal. Astfel, se evită situaţia, adesea întâlnită anterior în practică, în care un angajat, deşi cu vastă experienţă în domeniu şi poate având diplome de specializare în afara unor anumite instituţii de învăţământ acreditate nu ar fi putut beneficia de scutirea de impozit. Rămâne prin urmare la dispoziţia angajatorului să decidă dacă o persoană (ce în continuare trebuie să deţină o diplomă de studii superioare) are calificările şi competenţele necesare pentru a ocupa poziţia respectivă.

Pe de altă parte, o altă condiţie prevăzută de legislaţie încă de la bun început dar care nu a fost clarificată până în acest moment, este cea potrivit căreia angajatorul trebuie să realizeze în anul fiscal precedent, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator, un venit anual de cel puţin 10.000 USD pentru fiecare angajat ce beneficiază de scutirea de impozit. La prima vedere, această condiţie pare a nu  pune prea multe probleme, mai ales în contextul în care legislaţia curentă prevede în mod specific faptul că scutirea nu este condiţionată de contribuţia angajatului vizat la realizarea acestui plafon.

La o analiză mai atentă însă, se ridică o serie de întrebări şi aspecte practice care nu sunt adresate într-un mod unitar nici măcar la nivelul autorităţilor fiscale. Ce se întâmplă cu o societate nou înfiinţată, care nu are venituri înregistrate în anul fiscal precedent? Ce se întâmplă cu o societate care s-a dezvoltat foarte repede şi pentru a putea derula contractele încheiate pentru viitor, are nevoie să angajeze un număr mare de oameni într-o perioadă scurtă de timp, raportul veniturilor din anul precedent ajungând a fi sub 10.000 USD / angajat? Ce se întâmplă în cazul transferului unui întreg departament de la o companie la alta?

Aplicarea stricto sensu a acestui criteriu, aşa cum este enunţat în Ordinul respectiv, ar însemna în anumite cazuri limitarea în timp şi privarea angajaţilor de tratamentul favorabil, fie în primul an de activitate al societăţii, fie într-un an în care societatea se afla în plină expansiune. Ori, o astfel de abordare pare a  fi contradictorie scopului legislaţiei specifice, şi anume de a stimula activitatea companiilor româneşti în crearea de programe pentru calculator.

În acest context, în care un criteriu definitoriu pentru aplicarea scutirii poate fi subiect de interpretare, singura variantă la îndemâna contribuabilului ar fi de a solicita o soluţie fiscală individuală anticipată pentru aceste situaţii. Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului şi reglementează o situaţie de fapt viitoare. Însă, şi acest proces este unul ce se desfăşoară în continuare cu dificultate (deşi în ultima perioadă au fost observate anumite evoluţii pozitive în acest sens) şi presupune anumite costuri pentru contribuabil.

Emiterea unui nou Ordin privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator ar fi fost un moment bun pentru clarificarea acestei condiţii, având în vedere mai ales evoluţia foarte rapidă a industriei de profil şi necesitatea adaptării legislaţiei la această  situaţie.

Concluzionând, putem spune că IT-ul românesc se mişcă în direcţia bună, mapamondul ne recunoaşte ca fiind o forţă în domeniu, cadrul general este bun, dar este încă mare nevoie de ajutor. Iar eliminarea restricţiei rămase încă în legislaţie, va încuraja start-up-urile şi nou veniţii pe piaţă. E limpede că investiţia în acest sector poate reprezenta unul dintre secretele unei Românii prospere.

Şi pentru că un proverb spune că dacă n-ai noroc la loto ai noroc în dragoste, încercăm să parafrazăm spunând că dacă n-am avut noroc la agricultură decât după 25 de ani, poate vom avea acum noroc mai repede cu informatica. Succes!

 

Gabriel Sincu şi Claudia Sofianu sunt directori executivi ai diviziei de asistenţă fiscală în cadrul companiei de audit EY România.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO